Opinii

Ne așteaptă un cincinal în care principalele șantiere din oraș vor fi pasajele rutiere. După spusele primarului Florin Birta și ale șefului Consiliului Județean, Ilie Bolojan, acum s-a deschis axa mersului pe sub pământ, care are ca motivație creșterea siguranței circulației, prin urmare se vor construi o grămadă de asemenea pasaje.

La cinci ani după adoptarea legii care trebuia să asigure salarizarea unitară a bugetarilor, tot mai multe categorii de bugetari fac „greve spontane” pentru salarii mai mari, reclamând că le au sub ale colegilor din alte instituții subordonate acelorași ministere. Unii, precum cei din Finanțe și din Asigurările de Sănătate, au și avut câștig de cauză după ce au paralizat activități vitale: în vară finanțiștii nu mai colectau taxe, în toamna asta cei din CAS nu au mai procesat plățile către spitale. Slabi de înger și incapabili de soluții sistemice, politicienii au cedat, încurajând alți bugetari, practic, să facă la fel. 

Se tot plângeau șoferii că traficul în Oradea, cu excepția celui de țigări, este foarte greoi. Și ce a făcut primarul Florin Birta? A blocat circulația în zona Centrului Civic pentru pasajele contestate, chiar înainte să fie date în folosință.

Acum câțiva ani era de neimaginat ca firmele românești să îndrăznească măcar să se bage la vreo licitație pentru autostradă. Era pe vremea când turcii de la Bechtel au ajuns să aducă până și cateringul din țara natală, ca să nu mai vorbim de fier și ciment. Iar în acest timp firmele românești erau hăituite de DNA, spre desfătarea multinaționalelor, cele cu utilaje puține, dar laptopuri multe...

Ce poate fi mai minunat pentru un primar care are 100 de șantiere pe cap și toți atâți patroni care-și cer banii pentru munca prestată decât să afle că Guvernul s-a înstăpânit pe banii administrației locale, în dispreț profund față de autonomia locală?

Ca și cum proiectele de peste 3 miliarde de euro pe care le-a lansat în ultimii trei ani (unele urmând să fie finalizate anul viitor) nu ar fi și multe, și complexe, Ilie Bolojan a rămas fidel, la final de mandat, propriilor spuse de la începutul lui. Săptămâna trecută, flancat de succesorul său la Primăria Oradea, Florin Birta, și de secundul de la Consiliul Județean, Mircea Mălan, a anunțat un nou mega-proiect, de 235 milioane euro, tot din fonduri UE: înființarea unei rețele de tram-tren.

La Agenția de Ocupare a Forței de Muncă, directorul Békési Csaba își face treaba. Cam așa ar trebui să arate toți șefii din deconcentrate dacă partidele ar avea obraz și nu ne-ar inunda cu loaze și oameni puși pe pile. Békési organizează târguri unde firmele scot la mezat mii de locuri de muncă și face analize pertinente cu privire la tendințele din domeniu. În Bihor, e o adevărată tragedie cu forța de muncă...

Când s-au amplasat cuiburile de flori și ghivecele uriașe cu plante decorative în Piața Unirii, Piața Ferdinand și pe strada Iosif Vulcan, imediat s-a luminat locul. Dacă acestea ar fi fost puse și pe malul stâng al Crișului, lângă Primărie, devenită zonă de promenadă, zona centrală ar fi arătat și mai bine.

Anul acesta, Ziua Morților - Luminația, Ziua Tuturor Sfinților - a oferit unor orădeni un nou-vechi motiv de jelanie. Pricinuită nu de retrăirea tristeții că cei dragi au trecut la cele sfinte, ci de faptul că accesul cu mașinile în Cimitirul Municipal Rulikowski a costat „mult”, la fel și candelele și florile. De fapt, ca s-o zicem pe-aia dreaptă, că n-au fost gratis. Cum, firește, ar merita tot românul, mai ales de la „stat”.

Biserica locală a intrat în fibrilații când a auzit că preotul Ciprian Mega, care s-a luat de sutană cu reprezentanții Satanei în amvon, va lansa un film în care dezvăluie laturile ascunse ale slujitorilor altarului. După ce am văzut filmul mi-am dat seama că onor preoților le-a cam țâțâit fundul degeaba, căci aspectele atinse din viața Bisericii sunt mai degrabă financiare și nu sentimentale. Așa că, sfințiile voastre, îndemnați junii să vină să vadă filmul, dacă nu aveți curajul să proiectați pelicula prin biserici și catedrale!

Un agent șef în vârstă de 38 de ani a fost reținut pentru șantaj, trafic de influență și fals. Domnul Valentin Potre, polițist din 2006, a fost surprins în flagrant când stătea de șase, în timp ce fratele său dădea o spargere.

A fost ceva iureș la ITM, unde mai multe angajate colectau banii de la agenții economici prinși cu musca pe căciulă și dădeau o parte din obol șefei lor, Nadia Racz. Până la urmă lucrurile s-au mai calmat, în sensul că angajatele au dat-o în primire pe șefă, iar aceasta a primit doar control judiciar din partea Justiției.

Copiii trebuie să facă sport. În 2017, cu această argumentare, rezonabilă ca principiu, conducerea de atunci a Consiliului Județean Bihor, formată din tandemul Pásztor Sándor - Ioan Mang, lansa un program de construire a unor bazine didactice de înot, olimpice și semi-olimpice, în 7 orașe ale județului. Din banii bihorenilor, nu cu fonduri europene. Numai că...

Au fost foarte puține voci critice despre ediția recentă a Toamnei Orădene, rebotezată Festifall. Ediția 2023 a cam avut de toate, organizatorii intuind că nu toți orădenii își rup nasturii de la cămașă pentru Lori de la Onești, ci unii preferă un vin și un jazz pe malul Crișului.

Ce poate fi mai minunat decât să ai ocazia de a face cumpărături în hipermarketuri germane, austriece, franceze sau englezești cu convingerea că ești tratat la fel ca orice cetățean al Europei? Marile lanțuri de magazine, care au modificat radical modul românilor de a face cumpărături, au reușit să ne facă dependenți de ele. După ce nada a fost aruncată, s-a trecut la faza: afară-i vopsit gardul, înăuntru leopardul...

Ghinionul Oradiei este că marile parcuri ale orașului se află în centru, în timp ce grosul populației trăiește în cartiere. Norocul a făcut ca cimitirul Olosig să fie transformat în parc, că așa au și cei din Rogerius un petic de iarbă verde. Nu de același noroc se bucură, însă, cei din Ioșia și din Nufărul, căci lucrurile cu mult așteptata grădină urbană nu stau prea bine.

Un site de presă din București a pus mâna, săptămâna trecută, pe un document al Ministerului Finanțelor care descrie un adevărat jaf la care este supusă România de un mic număr de cetățeni ai ei - magistrații. Potrivit informațiilor făcute publice, din 2008 până anul trecut, judecătorii și procurorii au intentat Statului 22.800 de procese pentru salarii mai mari. Desigur, și-au dat dreptate unii altora, într-un blat mai ticălos decât cele ale „Cooperativei” din fotbal, odinioară.

Sunt situații în care orădenii se revoltă împotriva soluțiilor tehnice alese de Primărie la diverse investiții, dar fără să înțeleagă substratul. De exemplu, a fost mare scandal cu străzile din zona Armatei Române lăsate în nămol toată iarna, spre disperarea riveranilor. Numai că acolo Primăria avea și ea partea de dreptate. Proiectul inițial era fără canalizare pluvială și abia după ce s-au obținut bani și pentru aceasta, s-a putut termina lucrarea. Era aiurea ca după ce asfaltează să se trezească că mai trebuie spart carosabilul pentru apa de ploaie...

Promenada de lângă Primărie e vandalizată de graffiti, malurile Crişului sunt asaltate de băieţi cu testosteron exacerbat care distrug filigoriile şi copacii, semn că noii giboni orădeni sunt croiţi genetic să sape şanţuri şi să care mortar, nu să stea pe malul apei şi să asculte muzică. Cum niciun astfel de individ nu şi-ar permite asemenea vandalizări în Germania, de exemplu, e clar că sistemul nostru este greşit, iar Primăria se dovedeşte incapabilă să garanteze siguranţa investiţiilor sale.

În numele locuitorilor acestor meleaguri, vă rugăm respectuos să opriți continuarea lucrărilor la drumul de legătură Oradea - Sânmartin până nu se vor clarifica toate problemele legate de mediu. După cum bine știți, presa a relatat că în decurs de câteva zile un urs tânăr, de circa 200 de kile, care acum precis e mai gras, a ucis prin sfâșiere un număr însemnat de capre ce aparțineau țăranilor din zona Sânmartin.

Când s-au trasat granițele după Primul Război Mondial, unul dintre argumentele înglobării Oradiei în România Mare a fost și criteriul feroviar. Măcar pentru atât și ar fi trebuit să punem accent pe cea care se numea pe vremuri a doua armată a țării. Numai că la noi vara te coci în vagoane, iarna îngheți în ele, iar întârzierile sunt atât de mari că bieții călători nici nu și-au dat seama că ceferiștii au declanșat acum două săptămâni o grevă spontană.

Mergeam către Prefectură, săptămâna trecută, când în apropiere de Parcul Traian m-a abordat un tip, întrebându-mă dacă mă grăbesc și eu tot la Colegiul prefectural, ce reunește șefii instituțiilor guvernamentale din județ, vreo 50 la număr. Am făcut împreună cât mai rămăsese din drum și am urcat amândoi în sala mare a Prefecturii, unde era convocată o ședință cu reprezentanții a 6 instituții cu atribuții în prevenirea și combaterea consumului de droguri, dar și în tratarea dependenților. 

Și a venit ziua meciului cel mare. Așa cum era de așteptat, bihorenilor le-au tremurat picioarele în meciul cu băieții antrenați de Gigi Becali. Pe undeva, este explicabil. După ce joci derby-ul cu Șomcuta Mare, unde, la ei acasă, meciul întârzie o jumătate de oră pentru a putea scoate gâștele de pe gazon, când după meciul cu FCSB te așteaptă acasă un examen greu cu băieții din Periam, sigur că nu dai totul pentru o competiție totuși secundară, precum Cupa României...

Nu pot boci soarta celor avuți - fie patroni ori manageri de firme, fie inși cu ocupații incerte - care, în baza măsurilor fiscale pregătite de Guvern, ar urma să plătească de anul viitor impozite în plus pentru așa numitele bunuri de lux. Nu cred că ar fi socialism ca proprietarii unor mașini de peste 75.000 euro ori de case în valoare de peste 500.000 euro să achite pentru ele un impozit suplimentar de 0,3% - 0,5%...

Toate cele 10.000 de locuri scoase la bătaie au fost vândute, semn că brandul FC Bihor are un potențial uriaș. Ar fi păcat ca, pe lângă tradiționalele echipe de baschet și polo, să nu încercăm marea cu degetul și la datul cu piciorul în minge (mi-e frică să spun că ceea ce se practică azi în România se poate numi fotbal).

Dacă la nivel național practic nu mai sunt așteptări, de când liberalii au încăput pe mâna celui mai toxic președinte de țară de la Gheorghiu Dej încoace, mă așteptam ca măcar în Bihor, unde „partidul liberal e în toate, în cele ce sunt și-n cele ce mâine vor râde la soare”, să avem o reacție...

Dacă dai cu ochii roată în Piața Unirii, e imposibil să nu observi nenorocirea aia de clădire, colț cu strada Avram Iancu, ce strică imaginea întregului centru. Biata clădire din Piața Unirii nr. 7 a fost lăsată în părăseală pe motiv că pe acolo urmau să treacă buldozerele Primăriei din dorința de a face din strada Avram Iancu un drum cu patru benzi până în Parcul Bălcescu.

Ministrul Finanțelor, orădeanul Marcel Boloș, se află, cu tot Guvernul din care face parte, într-o fundătură. Pe de o parte pregătește o nouă „reformă fiscală”, adică majorări de taxe și impozite despre care economiștii avertizează că vor zdruncina toate firmele, mari și mici, străine și autohtone, pe de alta spune că dacă nu reformăm cu adevărat sistemele de pensii și de salarizare vom pierde miliarde de euro din PNRR.