Robbie Williams e construit din aluat îngeresc şi smoală diavolească în proporţii egale. Un simplu rictus îl transformă într-o clipă din personaj pozitiv în unul negativ. E talentat, e puternic, e carismatic, e narcisist. "Bună seara! Numele meu este Robbie Fuckin’ Williams, ăsta e curul meu, iar voi sunteţi ai mei în seara asta!". Aşa a început show-ul de săptămâna trecută de la Budapesta.
Narcisismul îi poate fi iertat, căci omul are o imensă doză de auto-ironie. În turneul de anul acesta, Robbie Williams şi-a lansat propriul imn, difuzat în boxe şi pe ecrane înainte de intrarea sa pe scenă. Auto-ironia este înălţătoare. Spicuiesc: "Dumnezeu să-l aibă în pază pe Robbie, el este regele cântecelor... Da, a fost la reabilitare, drogurile şi alcoolul l-au pus la pământ... Este un artist global, mai puţin în Statele Unite... Doamne, ocroteşte-l pe Robbie, cel aşa de bine dotat!".
Groupama Area, bijuteria de stadion al echipei Ferencvárosi TC, a fost plină la capacitate în seara de 23 August. După 45 de minute de încălzire cu duo-ul britanic de synthpop Erasure, Robbie Williams a pornit cu piesa de deschidere a noului său album, The Heavy Entertainment Show (vi-l recomand), şi a continuat cu exact ce aşteptau zecile de mii de fani: "Let me entertain you", "Monsoon", "Come undone", "Millenium", "Feel" şi "Rock DJ".
Un moment deosebit a fost cântecul "I love my life", dedicat copiilor săi, faţă de care artistul pare că se simte uşor vinovat pentru problemele cu alcoolul şi drogurile. Este, indiscutabil, hitul noului album şi, probabil, va ajunge şi la radiourile româneşti după ce se termină melodiile cu Celine Dion, Michael Bolton şi Smiley. Momentul dedicat idolului său, George Michael, s-a numit "Freedom" şi a avut parte de o introducere pe care, din pricina limbajului, nu o pot publica aici (dar o veţi găsi pe site-ul meu).
Cu câteva zile înainte, în concertul de la Praga, Robbie a cântat "Somethin' stupid" împreună cu soţia sa, prea-frumoasa Ayda Field. Momentul nu s-a repetat şi la Budapesta, doamna o fi rămas să aibă grijă de copii. O surpriză de proporţii a fost "Sweet Caroline", piesa lui Neil Diamond, cântată împreună cu Williams Sr.. Pentru mine nu prezenţa tatălui a fost surpriza (respectabilul domn îşi mai însoţeşte fiul prin turnee), ci prezenţa melodiei în setlist. Am considerat-o un cadou personal.
Pe partea vizuală, spectacolul a fost extrem de generos. Scenografie şi lumini fără zgârcenie, lasere ca în Star Wars şi sunet bubuitor, dar delicat cu urechea, de care te puteai auzi lejer cu cel de lângă tine. Calităţile de entertainer ale lui Robbie Williams au fost puse în evidenţă - a fost într-un dialog permanent cu publicul, a glumit, a pupat fete majore şi chiar a cântat alături de una dintre ele melodia la care i-a lipsit nevasta. "She's the one", "Angels" şi "My way" au încheiat o seară plină de swing, pop, rock şi Robbie. Dacă Sinatra s-ar fi aflat în public sunt sigur că i-ar fi plăcut şi ar fi aplaudat fără reţineri.