Excelentă ideea ca minorităţile să-şi arate tradiţiile într-un cadru organizat. E nevoie de aşa ceva pentru că în ultimii ani, constat cu tristeţe, segregarea a căpătat proporţii îngrijorătoare. Unii tinerii maghiari vorbesc o română greoaie, iar românii nu ştiu o boabă ungureşte, chestie de neimaginat acum 30-40 de ani.
Evreii au avut ocazia de a ne arăta câteva din tradiţiile lor. Eu cred că orădenii încă nu au răsplătit destul aportul pe care l-a avut comunitatea evreiască la ridicarea acestui oraş. Sigur, sunt câţiva paşi importanţi. Încet, încet, redăm strălucirea vechilor palate, iar sinagogile sunt în plin proces de restaurare. Nu peste mult vom avea şi un muzeu al evreimii.
Dar ar mai fi multe de făcut. S-a vehiculat ideea organizării unei întâlniri cu toţi orădenii plecaţi peste mări şi ţări. Cred că cel mai uşor ar fi de adus în oraşul de baştină evreii şi urmaşii acestora, pentru că locuiesc în zone compacte, şi altfel ar arăta zilele culturii iudaice cu ei aici. Apoi, nu cred că la nivel de simbolistică evreii sunt corect reprezentaţi, pe măsura influenţei pe care au avut-o în oraş. O statuie stingheră a Evei Heyman şi câteva nume de străzi mărginaşe sunt prea puţin!
Dacă elevii tot au o săptămână de "şcoală altfel", de ce nu ar fi îndrumaţi spre descoperirea tradiţiilor iudaice? Şi poate n-ar strica să vedem şi un manual de istorie a oraşului în care fiecare comunitate să-şi găsească locul, fără a lăsa politicul să infesteze buna noastră convieţuire.