Printr-un comunicat postat pe propriul site, Curtea Constituţională anunţă că în data de 6 iulie 2017, cu unanimitatea voturilor judecătorilor Curţii, a admis o excepţie de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 249 alin.(1) din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal care incriminează infracţiunea de neglijenţă în serviciu sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplinirea ei defectuoasă" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplinirea prin încălcarea legii".

Mai concret, utilizând acelaşi raţionament ca în cazul deciziilor prin care a fost declarat neconstituţional abuzul în serviciu, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 249 alin.(1) din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal încalcă prevederile art. 1 alin.(4) şi (5) din Constituţie, deoarece sintagma "îndeplinirea ei defectuoasă", din cuprinsul acestora, nu întruneşte condiţiile calitative impuse atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nefiind enunţată cu suficientă precizie pentru a se înţelege la ce dispoziţii legale se raportează încălcarea îndatoririlor de serviciu. Astfel, Curtea a reţinut că defectuozitatea îndeplinirii unui act trebuie stabilită numai prin raportare la legea în domeniu.

Totodată, Curtea a reţinut că reglementarea în vigoare a infracţiunii de neglijenţă în serviciu permite încadrarea în conţinutul său a oricărei fapte săvârşite din culpă, dacă s-a adus o atingere minimă drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.

În aceste condiţii, Curtea a statuat cu privire la necesitatea complinirii de către legiuitor a omisiunii legislative constatate, sub aspectul valorii pagubei sau intensităţii/gravităţii vătămării drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice în vederea asigurării clarităţii şi previzibilităţii normei penale examinate.

În concluzie, ca urmare a acestei decizii, Parlamentul sau Guvernul trebuie să ia în calcul stabilirea unui prag valori atât pentru infracţiunea de abuz în serviciu care se comite întotdeauna cu intenţie cât şi pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu care se comite întotdeauna din culpă.