1990. Buteliadele din stradă

Deşi mult aşteptate, schimbările în bine privind aprovizionarea populaţiei nu au apărut imediat după căderea comunismului. Atât benzina, cât şi aragazul (gaz lichefiat cu 90% conţinut de butan) erau vândute în cantităţi prea mici pentru satisfacerea nevoilor reale ale populaţiei. Aşa se face că în anul 1990 cozile la benzinării şi cele formate în aşteptarea maşinilor cu butelii au rămas o constantă.

În Oradea se centraliza activitatea de distribuire a gazului la nivelul întregii zone de nord-vest a ţării, astfel că de aici erau alimentate nouă judeţe. În municipiul de pe Criş, într-o lună erau distribuite circa 40-50.000 de butelii, însă cantitatea nu era suficientă.

Presa locală a scris în vara anului 1990 că mulţi cetăţeni se aşezau la cozi încă de la ora unu noaptea, în aşteptarea maşinilor cu butelii ce aveau să vină, teoretic, în următoarea dimineaţă, dar existau zone în oraş unde acestea nu ajungeau timp de mai multe săptămâni consecutiv.

În consecinţă, în luna august, răbdarea oamenilor a ajuns la final: grupuri de oameni, cu tot cu butelii, au blocat bulevardele Decebal şi Dacia. Protestul a fost cu folos, deoarece ulterior au primit combustibilul necesar. În presa locală, protestatarii au căpătat numele de "buteliarzi", iar protestul a fost numit, generic, "buteliadă".

2017. Gaz la liber

În anii ’90, aventura procurării unei butelii de aragaz nici măcar nu garanta acoperirea nevoilor. În unele cazuri, recipientele aveau robineţii defecţi sau prezentau scurgeri, deci era inutile.

Toate aceste probleme de distribuire a aragazului şi de calitate a buteliilor au persistat de-a lungul primei jumătăţi a anilor ´90. Aşa se face că cea de-a doua "buteliadă" mai serioasă a avut loc în vara anului 1993, iar a treia în 1996, când arterele din cartierele Decebal, Ioşia, Velenţa şi Rogerius au fost blocate de orădeni cu butelii, timp de mai multe zile, până la sosirea unor transporturi de butan din Ungaria.

În prezent, astfel de situaţii sunt, din fericire, o tristă amintire. Dacă în 1990 în Oradea existau doar trei benzinării, toate de stat, numărul lor a crescut de câteva ori, iar combustibilul de orice fel este suficient pentru toată lumea. Livrarea buteliilor se face inclusiv la domiciliu, de către maşini speciale, care onorează comenzile oricând sunt solicitate.

S-a schimbat însă numărul consumatorilor care au nevoie de butelii, întrucât între timp mulţi orădeni s-au branşat la reţeaua de gaz ori au trecut de la maşinile de gătit cu aragaz la cele electrice.