Marcel Boloş, fostul ministru al Fondurilor Europene: "În Oradea, banii europeni au fost folosiţi cu cap"

Ministru al Fondurilor Europene între noiembrie 2019 - decembrie 2020, Marcel Boloş, "fondatorul" Direcţiei de Management al Proiectelor cu Finanţare Internaţională datorită căreia Primăria Oradea a devenit "campioană naţională" la absorbţia de fonduri europene, prezintă cititorilor BIHOREANULUI, dincolo de un necesar bilanţ al activităţii ministeriale recent încheiate, structurarea programelor pentru exerciţiul financiar 2021-2027 şi priorităţile Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă.

Prin banii europeni, România are şansa extraordinară de a recupera decalajele de dezvoltare, spune Boloş, dar cu o condiţie: să fie folosiţi pentru investiţii de impact, mai ales în infrastructura de transport, în modernizarea oraşelor şi pentru stimularea mediului de afaceri. Altfel, proiectele vor fi irelevante şi, la final, fondurile atrase - modeste.

- În perioada în care aţi condus MFE, absorbţia de fonduri europene a crescut de la 25,2% la 43,6%, cu 4 miliarde euro. Ce aţi găsit la instalare, ce aţi lăsat la plecare?

- La momentul învestirii mele, pe 4 noiembrie 2019, riscul decomiterii, al pierderii de fonduri, era de 560 milioane euro, dar prin mobilizarea specialiştilor din Minister am reuşit ca până la finele lui decembrie 2019 să încasăm cu 400 milioane euro în plus faţă de această sumă. Aveam întârzieri mari la proiectele de infrastructură, cele mai importante, şi ne-am concentrat să le urnim, mai ales pe cele pentru apă şi canalizare, încheind doar pentru acestea contracte de 2,3 miliarde euro. În februarie 2020 a apărut criza pandemică şi a trebuit să modificăm unele programe, pentru a finanţa stimulentele personalului sanitar, achiziţia de echipamente şi aparatură, şomajul tehnic etc.

"Premieră pentru România"

- Ce programe şi axe de finanţare aţi accelerat, căror direcţii le-aţi dat prioritate?

- Cum am spus, cele mai întârziate au fost proiectele de infrastructură pentru apă-canalizare, din Programul Operaţional Infrastructură Mare (POIM). În trei ani precedenţi s-au încheiat doar 10 contracte, iar echipa noastră a încheiat în 12 luni altele 10, pentru mai mult de 600.000 beneficiari, în valoare de 2,3 miliarde euro. Apoi, în premieră pentru România, am negociat şi obţinut ca în POIM să cuprindem şi dezvoltarea reţelelor de gaz, în condiţiile în care doar 30% dintre locuinţe sunt racordate, iar UE consideră "neecologică" această resursă. Decenii întregi nu s-a ocupat nimeni la noi de această problemă. Rezultatul demersului e că am putut prevedea 235 milioane euro pentru extinderea reţelelor de gaz, iar programul poate fi continuat cu 800 milioane euro din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), ceea ce dă României o şansă extraordinară ca pe de o parte să-şi exploateze eficient resursele, iar pe de alta să diminueze folosirea lemnului şi cărbunelui, mult mai poluantă. Până la 31 decembrie 2020 s-au depus pentru extinderea reţelelor de gaz proiecte de peste 2,6 miliarde euro, ceea ce confirmă nevoia extraordinară de investiţii în această direcţie.

În iunie 2020, împreună cu Ministerul Transporturilor, am deblocat proiectul primei autostrăzi transcarpatice, Sibiu - Piteşti, de 1 miliard de euro, iar în ce priveşte Programul Operaţional Capital Uman (POCU) am schimbat paradigma de finanţare, pentru că se finanţau cursuri care nu totdeauna au dus cu adevărat la îmbunătăţirea resursei umane. În schimb, noi am pus bazele finanţării antreprenoriatului studenţesc, la primul apel fiind depuse 351 proiecte de 650 milioane euro, pentru granturi de 40.000-100.000 euro pentru afaceri iniţiate de tineri, precum şi pentru finanţarea structurilor de economie socială specifice mediului rural, pentru sprijinirea producătorilor şi integrarea forţei de muncă în producţie şi procesare.

- Ce fonduri a avut la dispoziţie România în timpul pandemiei şi cum au fost folosite?

- Am avut două tipuri de fonduri: unele din relocări între programele operaţionale aprobate în cadrul politicii de coeziune, precum POIM ori POCU, şi o suplimentare prin aşa-numita React-EU, concepută de UE ca reacţie la criza pandemică, în cuantum de 1,423 miliarde euro.

România a avut 1,2 miliarde euro pentru echipamente şi aparatură medicală, pentru care alocarea iniţială fusese de 350 milioane euro, ca să acoperim nevoile urgente ale spitalelor, de la echipamente de protecţie până la aparatură de imagistică. Şi Spitalul Municipal, şi Spitalul Judeţean din Oradea au beneficiat de aceste fonduri, la fel ca alte 295 de spitale din ţară. De asemenea, România a avut 300 milioane euro pentru şomajul tehnic, 1 miliard de euro granturi pentru IMM-uri şi 100 milioane euro pentru tablete şcolare.

(Marcel Boloș alături de primarul Florin Birta, la inaugurarea Pasajului Magheru din Oradea) 

"O perioadă de răscruce"

- Care sunt fondurile pentru următorul ciclu financiar european şi pe ce fel de programe? La ce vor putea fi folosite?

- România are trei mari direcţii în programarea 2021-2027. Prima este legată de politica de coeziune, cu o alocare de 28,2 miliarde euro, în această sumă fiind cuprinse Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul de Coeziune şi Fondul Social European, din care se finanţează Programul Operaţional Regional şi programe sectoriale pentru Transporturi, Sănătate, Educaţie. În plus, România va avea în premieră două programe operaţionale noi. Unul este pentru Sănătate, cu o alocare de 4,2 miliarde euro, pentru infrastructură şi echipamente, dar şi pentru perfecţionarea cadrelor medico-sanitare şi digitalizarea sistemului. Celălalt este pentru Incluziune şi Demnitate Socială, pentru combaterea riscurilor sărăciei, în valoare de 3,9 miliarde euro, de care vor beneficia de la vârstnici până la copii cu dizabilităţi.

O altă direcţie rezultă din Mecanismul European de Redresare şi Rezilienţă, aferent căruia am elaborat proiectul PNRR, cu o alocare de 30,4 miliarde euro, şi pe care ţara noastră trebuie să-l negocieze până la sfârşitul lunii aprilie 2021. Gândirea noastră a fost să recuperăm o parte a decalajului de dezvoltare faţă de alte state UE, motiv pentru care am pregătit trei linii de acţiune mari: pe infrastructură de transport, pe mediul de afaceri şi pe dezvoltarea oraşelor. Nu am prevăzut în PNRR acţiuni de coeziune socială deoarece aceste proiecte, deşi sunt foarte uşor de accesat, au impact mic asupra dezvoltării.

O altă direcţie este politica agricolă comună, cu o alocare de 19,2 miliarde euro, pe doi piloni - plăţile directe, adică subvenţiile, şi dezvoltarea rurală, cu alocări de 6,5 miliarde euro, evident sub nevoi, şi ar mai fi Just Transition Fund, cu 1,9 miliarde euro, pentru fostele regiuni miniere.

Aş sublinia că perioada aceasta este una de răscruce, acum se fixează principalele direcţii de investiţii posibile cu fonduri europene şi cum le negociem acum, aşa o să le avem în următorii 7 ani.

- Cu cât contribuie România la bugetul european şi cât primeşte? E favorabilă balanţa?

- România este beneficiar net al fondurilor europene. Conform celei mai recente actualizări, am contribuit până acum la bugetul UE cu 20 miliarde euro şi am primit 55 miliarde. Deci e limpede că trebuie să profităm în continuare de fondurile europene pentru a diminua decalajele de dezvoltare. Sigur că în UE se lansează politici de digitalizare şi de tranziţie verde, dar în Ţara Românească încă nu avem infrastructură.

"Timpul curge în defavoarea noastră"

- În campania electorală aţi fost atacat pe motiv că PNRR ar fi fost respins de CE. Cum stau lucrurile?

- Nu a existat şi nu există niciun document care să fi criticat PNRR, din simplul motiv că nu există un Regulament al CE aprobat, în baza căruia să ni se spună că nu am respectat nişte prevederi. Aceste atacuri, însă, din păcate pentru noi, au afectat discuţiile informale cu CE. La discuţii am avut doar două constrângeri: pentru tranziţia verde să fie alocate 37% dintre fonduri şi pentru digitalizare 20%. Eu, însă, consider că multe proiecte de infrastructură pot fi încadrate aici, nu doar metrou ori linii feroviare, ci şi autostrăzi. De altfel, am gândit componentele PNRR şi în corespondenţă cu priorităţi de investiţii şi reforme necesare în sisteme mari, cum ar fi finanţele publice, sistemele de pensii ş.a.m.d., nu mecanicist. Altfel spus, problema nu e această alocare de procente, ci ceea ce înţelegi că poţi finanţa ca verde şi digital pentru o dezvoltare reală, având conştiinţa faptului că trebuie recuperate decalajele.

- O cerinţă specială pentru PNRR e ca din totalul granturilor - care sunt de 13,8 miliarde euro, restul de 16,6 miliarde fiind rambursabile - 70% să fie disponibile până în 2022, iar 30% să se aloce în funcţie de evoluţiile ulterioare. Are România proiecte eligibile să atragă 9 miliarde euro până la finele anului viitor?

- Depinde de ce se va întâmpla la negocierile cu CE şi de mecanismele de implementare. După părerea mea, munca cea mai grea este pentru aceste mecanisme. Până la 31 decembrie 2021 trebuie să avem aşa numitele "commitment"-uri, angajamentele că vom folosi 70% din granturi, adică să punem pe masă contracte pentru proiectare şi execuţie. Din acest motiv, noi ne-am şi concentrat pe proiecte mature pentru infrastructură de transport, care au deja studii de fezabilitate, să poată fi pornite procedurile de achiziţie publică. Altfel, dacă lucrurile vor trena, va fi foarte dificil să avem angajamente, iar banii probabil vor fi relocaţi spre alte state. Ceea ce ar fi dureros, în condiţiile în care avem de recuperat atât.

- După plecarea de la Minister aţi spus că veţi urmări "ca România să nu piardă progresul câştigat după prea multe greşeli făcute în toţi anii trecuţi". Ce aţi observat până acum în prestaţia succesorului dvs, are aceeaşi viziune sau una diferită?

- Cred că e prematură o analiză acum, ea va putea fi făcută după o vreme. Sigur că fiecare ministru poate avea o nouă viziune, inclusiv PNRR poate fi regândit, ceea ce nu e un capăt de ţară cu condiţia să ţinteşti, repet, recuperarea decalajelor. Deocamdată, ce-i clar este că clepsidra s-a întors şi timpul curge în defavoarea noastră.

"Am avut şi alte oferte"

- Cum apreciaţi că evoluează Oradea şi Bihorul în absorbţia de fonduri europene? Cine performează mai mult, autorităţile locale sau companiile private?

- Evident că pentru autorităţile publice valorile proiectelor sunt mari, în timp ce pentru firme ritmul absorbţiei e mare. În ce priveşte Oradea, este model la nivel naţional. Numai în exerciţiul 2014-2020 a avut proiecte de peste 350 milioane euro. Şi vorbim de proiecte serioase, de impact. Aici banii europeni au fost folosiţi cu cap.

- V-aţi întors la ADRNV deşi s-a vehiculat că aţi fi fost propus secretar de stat la Ministerul Finanţelor. E adevărat şi, dacă da, de ce nu aţi acceptat?

- Am avut oferte şi la alte ministere, dar eu m-am specializat în fondurile europene. Nu poţi accepta orice funcţie doar pentru a fi în Guvern, iar eu nu sunt un vânător de funcţii. Prefer să las ceva după mine unde lucrez.

- Care vă sunt priorităţile la ADNRNV pentru următorul ciclu financiar european?

- Cea mai importantă e definitivarea Programului Operaţional Regional pentru 2021-2027 şi fixarea priorităţilor de investiţii în acord cu nevoile autorităţilor publice locale şi cu cele ale mediului de afaceri. Există peste 1 miliard de euro pentru această perioadă şi trebuie să gândim bine priorităţile pentru ca regiunea să se dezvolte în cel puţin acelaşi ritm ca în ultimii ani. O altă prioritate e ca proiectele pentru care am încheiat contracte de finanţare pe perioada 2014-2020 - şi sunt 1.054 contracte, în valoare de aproape 2 miliarde euro - să fie implementate cu succes.

"Prefer haina de tehnocrat"

- Aţi fost ministru în Guvernul Orban, dar fără a fi membru PNL. Ce le răspundeţi celor care spun că, în realitate, aţi fi un liberal "sub acoperire"?

- Afinitatea mea pentru doctrina de dreapta nu o ascund, dar prefer haina de tehnocrat, pentru că aşa îmi pot păstra autoritatea profesională. Dacă ai o haină politică, oamenii pot presupune că te pronunţi ca politician, nu ca specialist.

- Cum vedeţi funcţionarea actualei coaliţii guvernamentale? Mulţi nu-i dau viaţă lungă şi nici şanse să reformeze ceva...

- Repet, este prematur să mă pronunţ. Sigur că atunci când sunt trei partide la masa deciziei e mai complicat decât atunci când decizia este la unul. Rămâne de văzut dacă va fi depăşită dificultatea de a găsi puncte comune şi ce performanţe va avea această coaliţie, pentru că oamenii vor judeca guvernarea după rezultate.