Sophie Gal, fetiţa munţilor, s-a întors din expediţia de pe vârful Manaslu, din lanţul muntos Himalaya. Împreună cu mama ei, Emese Kocsis, copila din Marghita a urcat până la Pasul Larke, adică la o altitudine 5.160 de metri, drumul până acolo fiind plin cu peripeţii şi obstacole.

O reuşită

Sophie şi mama sa Emese au ajuns acasă, în Marghita, luni, după aproape 17 zile petrecute în cea mai recentă expediţie a lor în lanţul muntos Himalaya. "A fost greu, a fost chiar foarte greu pe alocuri, dar ne-am descurcat şi am reuşit să definitivăm traseul", a povestit BIHOREANULUI mama copilei.

Cele două aventuriere au pornit din România în 17 aprilie şi şi-au propus să parcurgă 252 de km pe unul dintre cele mai "neprietenoase" vârfuri din Himalaya, vârful Manaslu.

Cele două au fost însoţite de şerpaşul din prima lor expediţie din Nepal, care a avut loc acum doi ani, pe vârful Annapurna.

Faţă de prima expediţie, în care Sophie avea doar 7 ani, acum, la cei 9 ani, a început să conştientizeze riscurile unei asemenea aventuri. "A devenit preocupată de faptul că o durea capul, reacţie care apare când ajungi la înălţimi atât de mari", a povestit Emese.

Cu toate astea, Sophie nu s-a descurajat, ba ar mai merge prin acele locuri. "Acolo nu fac şcoală, aşa că m-aş întoarce oricând!", spune micuţa.

O altă preocupare pentru Sophie a fost faptul că aici nu s-a mai întâlnit cu alţi trekkeri, adică oameni care practică mersul pe jos pe munte, la fel ca ea şi mama ei. 

Prin comparaţie, dacă la Pasul Thorang - punctul final de pe vârful Annapurna - au stat la coadă pentru poze, la pasul Larke (5.160 m), Sophie şi Emese erau singure. Pe traseu s-au mai întâlnit cu "10-13 trekkeri, mai mulţi nu", zice Emese.

Traseul nu este atât atrăgător pentru turişti fiindcă la peste 4.000 de metri există zăpadă, ceea ce face traseul şi mai anevoios, pentru a-l parcurge trebuie să fii însoţit obligatoriu de un şerpaş şi, în plus, permisele de acces sunt mai scumpe.

Desculţe, prin noroi

Sophie şi Emese au avut parte de multe "probe". Când au ajuns la peste 2.500 de metri, au fost nevoite să traverseze desculţe prin noroi pentru a nu-şi strica încălţămintele de munte. "Aşa a învăţat să nu se dea bătută chiar dacă pe alocuri au intervenit obstacole. Nu s-a plâns nici măcar o dată, ştia că nu puteam trece cu încălţămintea pentru că o stricam", a povestit Emese. 

La 3.000 de metri, Sophie şi Emese au ajuns într-un cătun tibetan, unde oamenii nu mai văzuzeră până atunci un copil alb. "Când am ajuns în sat, toţi au ieşit din case şi au început să se uite ca la un OZN, iar alţi excursionişti pe care îi întâlneam acolo îmi cereau voie să o fotografieze", a mai spus femeia. Şi copiii localnicilor s-au pozat cu mica aventurieră.

Bihorencele au parcurs un proces de aclimatizare, specific urcărilor la astfel de altitudini. 

O nouă expediţie?

Escaladarea ultimului pas a început în 28 aprilie, la ora 2 noaptea şi a durat nu mai puţin de 15 ore. La ora 17, mama şi fiica se aflau la Pasul Larke, adică la 5.160 de metri altitudine. Chiar dacă este o înălţime mai mică decât data trecută, traseul a fost mult mai tehnic.

La plecare, Sophie a mai avut parte de o experienţă inedită. Aflate în capitala Nepalului, în Kathmandu, au putut să asiste la un ceremonial hindus de incinerare a morţilor, la Pashupatinath (foto), un templu faimos situat pe malul râului Bagmati, unde este amenajat şi un crematoriu.

"Aşa a cunoscut şi o altă cultură. Ei sunt diferiţi faţă de noi. La ei, moartea este percepută ca fiind ceva normal şi firesc, nu se tem de ea, de aceea Sophie a fost foarte atrasă de această ceremonie", a mai povestit mama.

La plecare, în avion, Emese i-a arătat lui Sophie Munţii Caucaz. "Nu vrei să fie noua noastră destinaţie, mami?", a întrebat-o fetiţa. "Este un traseu foarte greu", i-a răspuns mama, dar asta nu mai e o piedică. Au învăţat şi din aventura recent încheiată că orice este posibil dacă îţi doreşti cu adevărat...

Citeşte şi articolul: Sophie, fetiţa munţilor: O copilă din Bihor a urcat, la 7 ani, 5.400 de metri pe un masiv din Himalaya