Dacă aş ţine să fiu iconoclast obraznic, aş spune că la Blaj au fost trei VIP-uri: Papa, Iohannis şi eu. Cum şi eu? Eu, cel nu foarte dus la biserică, în fiecare duminică şi-n fiecare sărbătoare, cel care judecă aspru, care nu iartă şi nu întoarce şi celălalt obraz? Cel care în atâtea rânduri şi-a pierdut speranţa în mai bine, tot văzând cum răul câştigă?

Da. Şi eu, păcătosul, am fost mişcat de îndemnul Papei Francisc către oamenii din ţara pe care a vizitat-o săptămâna trecută precum apostolii, în toate provinciile, îndemnându-i "Să mergem împreună!". Da, am simţit că venea şi pentru mine, încă din prima zi de prezenţă în România şi până în ultima, când l-am văzut la Blaj. Da, pentru că, vorba unui confrate, în preajma acestui Papă simţi mai ales că este om, chiar dacă unul cu adevărat special, şi că pe niciun altul nu-l consideră mai puţin om decât este el.

În prima zi a vizitei numeam deja săptămâna trecută drept o săptămână luminată. Aşa s-au rânduit lucrurile. Când a intrat în Bucureşti, risipind ploaia aşa cum avea s-o facă apoi peste tot pe unde s-a dus, alegând să se deplaseze cu un Logan care nu s-a deosebit cu mult de al oricărui alt posesor de Logan, Papa a parcurs acelaşi traseu pe care luni, în prima zi a săptămânii, gonise vestita maşină cu geamuri fumurii a lui Dragnea, fără el pasager, trimisă ca momeală, să-l scape de văzul lumii, de oamenii care îşi afişau satisfacţia de a-l vedea căzând din Olimpul unei puteri nebune în umilinţa unei închisori, fie şi într-o celulă VIP.

Poate vă amintiţi că de-a lungul întregului drum, bucureştenii au bătut în maşina aia cu pumnul, i-au dat şefului PSD binecunoscutul "onor" cu mijlociul şi l-au înjurat cu obidă. Pe acelaşi drum a umblat apoi Papa cu Loganul lui fără geamuri fumurii, iar în locul feţelor încrâncenate şi aspre oamenii aveau chipurile senine. Trecerea acelui om în alb exorciza răul, salubriza locurile, mângâia oamenii.

La Blaj am văzut mulţi politicieni. Mulţi foşti, mulţi în putere, unii pregătiţi să se pună la butoane în locul primilor, alţii exercitând-o din umbră. Într-un loc l-am văzut stingher, doar cu consoarta alături, pe fostul primar al Oradiei, Petru Filip, fără ca alţi concitadini să fi intrat cu el în vreo conversaţie. Nici măcar fostul său coleg de partid, Vasile Blaga, care a venit şi el tot cu soţia, dar şi cu apreciatul ambasador în Germania, Emil Hurezeanu.

I-am văzut sosind, gardaţi de un general cel mai probabil de protocol, pe Radu Duda şi principesa Margareta, custodele Coroanei, cărora nimeni nu le-a mai făcut nicio reverenţă. Un răspuns, probabil, la ambiţia acestei principese de a primi de la acelaşi partid care îi alungase din ţară augustul tată o sinecură în schimbul unor poze şi a muţeniei.

Am văzut-o acolo şi pe Viorica Dăncilă, venită din spatele scenei, "sub acoperire", deconspirată însă de TVR pe mari ecrane amplasate peste tot, ceea ce a declanşat o rumoare de nemulţumire în zecile de mii de oameni strânşi pe Câmpia Libertăţii. O revoltă în surdină, curmată înainte să se exprime în vorbe grele ori interjecţii de apariţia preşedintelui Iohannis, ovaţionat latineşte, cu "Vivat Iohannis!", ca un VIP aflat în graţii.

Papa a ajuns la Blaj în ultima şi cea mai importantă zi a vizitei în România. Din Bucureşti transmisese mesaje de unitate, creştină şi latină, între majoritatea ortodoxă şi minoritatea catolică, dar şi cu altele. La Şumuleu a invitat cu atâta tâlc o altă minoritate, cea maghiară, a cărei inimă e pironită prea adânc în trecut, să evadeze din ce a fost şi să meargă împreună, spre viitor, cu cei pe care îi învinuieşte de îngroparea acelui trecut. La Iaşi a avut cel mai profund mesaj politic şi social, cerând guvernanţilor să-şi preţuiască cetăţenii, din interiorul graniţelor şi de peste hotare, şi să lucreze în folosul lor, al tuturor.

La Blaj, momentul culminant, Papa şi-a dublat din nou mesajul religios cu cel politic. Pentru că nu e doar un mare lider spiritual, ci şi un om politic, a repetat pe Câmpia Libertăţii îndemnul apărării libertăţii.

Au fost de faţă trei persoane importante: preşedintele cel ovaţionat, Papa şi eu, eu cel din mulţime. Eu, la fel ca zecile de mii de oameni de acolo şi ca multe alte milioane ale acestei ţări căreia i-a fost dată o nouă săptămână luminată, posibilă numai după ce fiecare ajunge la locul lui şi aptă de a continua dacă, începând cu cei mari, revenim la modestie, la echilibru.

În urma Papei le rămâne tuturor învăţătura de "a înainta spre un viitor de un autentic progres şi de pace, şi astfel să contribuiţi la construirea unei patrii din ce în ce mai dreaptă şi mai fraternă". Bine ar fi să nu uităm povaţa, fiindcă altfel - a merge împreună oricum, asupritori şi oropsiţi, batjocoritori şi batjocoriţi - nu se poate.