Tribunalul UE a anulat, marți, decizia Comisiei Europene din 2015 privind recuperarea de către România a unor despăgubiri date oamenilor de afaceri bihoreni Viorel și Ioan Micula, în urma unui arbitraj la Curtea de la Washington (ICSID). Decizia Tribunalului nu este definitivă, urmând să ajungă în a doua instanță, la Curtea Europeană de Justiție, a declarat pentru HotNews.ro avocatul Valentin Mircea.

În 2015, frații Micula și firmele lor au primit din partea statului român, prin executor judecătoresc sau transferuri voluntare, peste 550 milioane de lei. Comisia Europeană a considerat că acestea sunt ajutoare de stat ilegale şi a adoptat o decizie în care concluziona că suma plătită de România încalcă normele UE privind ajutoarele de stat. Astfel, CE obliga România să recupereze despăgubirile de la beneficiari. Frații Micula au atacat la Tribunalul UE această decizie și a fost câștigată marți, în primă instanță. Tribunalul a mai decis că toate cheltuielile de judecată vor fi suportate de Comisia Europeană.

În decembrie 2018, Comisia Europeană a dat în judecată România, la Curtea de Justiţie a UE, pentru că nu a recuperat toți banii dați ca despăgubiri fraților Micula. România ar mai fi avut de recuperat în acel moment mare parte din bani, circa 92 de milioane euro din 131 milioane euro. 

Hotnews.ro aminteşte că totul pornește de la o decizie din decembrie 2013, a curtii de arbitraj de la Washington, de pe langa Banca Mondiala - Centrul International pentru Solutionarea Disputelor in Investitii (ICSID). Aceasta a hotărât că fratii Micula si firmele lor trebuie să primească de la statul român despăgubiri pentru neacordarea unor stimulente investiționale, cele mai multe de pe vremea Guvernului Năstase.

Pe 2 octombrie 1998, autoritățile române au adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului 24/1998 prin care se acordau anumitor investitori din regiuni defavorizate o serie de stimulente, printre care în special facilități precum scutirea de la plata taxelor vamale și a TVA pentru mașini și restituirea taxelor vamale pentru materiile prime, precum și scutirea de la plata impozitului pe profit pe durata desemnării zonei relevante drept regiune defavorizată.

Guvernul român a decis ce regiuni ar trebui să fie desemnate drept regiuni defavorizate și a stabilit durata acestei desemnări la cel mult zece ani. Prin hotărârea din 25 martie 1999, cu aplicare din 1 aprilie 1999, guvernul român a declarat zona minieră Ștei‑Nucet, județul Bihor, regiune defavorizată, pentru o perioadă de zece ani. Pe baza unor certificate de investitori permanenți, obținute la 1 iunie 2000 de European Food și la 17 mai 2002 de Starmill și de Multipack, acestea au făcut anumite investiții în zona minieră Ștei‑Nucet.

Pe 15 mai 2000, Consiliul Concurenței a adoptat Decizia 244/2000 prin care a stabilit că mai multe dintre stimulentele acordate în temeiul OUG 24 trebuiau considerate ajutoare de stat în scopuri de exploatare care conduc la denaturarea concurenței și care trebuiau, așadar, eliminate.

După începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, pe 26 august 2004, specificând că, „în vederea îndeplinirii criteriilor prevăzute de normele comunitare privind ajutoarele de stat și, de asemenea, în vederea finalizării negocierilor din cadrul capitolului nr. 6 (Politica în domeniul concurenței), [era] necesar să se elimine toate formele de ajutor de stat din cadrul legislației naționale care [erau] incompatibile cu acquis‑ul comunitar în acest domeniu”, România a abrogat toate stimulentele acordate în temeiul OUG, cu excepția facilității pentru impozitul pe profit. Această abrogare a intrat în vigoare la 22 februarie 2005.

Pe 28 iulie 2005, ca urmare a revocării stimulentelor pentru investiții prevăzute de OUG, cinci dintre reclamanți, Ioan și Viorel Micula, European Food, Starmill și Multipack, au solicitat instituirea unui tribunal arbitral în conformitate cu articolul 7 din tratatul bilateral de investiții încheiat la 29 mai 2002 între Guvernul Regatului Suediei și Guvernul României. Aceasta în condițiile în care frații Micula au cetățenie suedeză. Au urmat mai mulți ani de proceduri arbitrale până la decizia ICSID din decembrie 2013.

Vezi AICI decizia Tribunalului UE