Activiştii de la Oradea Civică i-au cerut explicaţii lui Szabó Ödön: "Se bâlbâie, nu merită să ocupe scaunul de parlamentar al României"

Orădeanul Sebastian Duma, activist al asociaţiei Oradea Civică, a făcut public, pe contul său de Facebook, conţinutul unei discuţii pe care a avut-o miercuri, în audienţă la deputatul UDMR de Bihor Szabó Ödön.

În esenţă, acesta redă dialogul pe care l-a avut cu parlamentarul bihorean, adresând întrebări deloc comode, despre alianţa cu PSD şi despre apărarea inculpaţilor şi DNA, chestiuni care l-au făcut pe Szabó să "se bâlbâie" şi să e enerveze, apărându-i cu înverşunare "penalii" din partid.

"Nu meritaţi să ocupaţi scaunul de parlamentar al României", i-a spus Duma UDMR-istului.

Dialogul dintre ei, redat integral în cele ce urmează, este edificator…

Astăzi am fost în audienţă la deputatul UDMR de Bihor Szabó Ödön. Am intrat în biroul unde mi s-a acordat audienţa împreună cu încă un coleg de la ONG-ul Oradea Civică. Deputatul Ödön ne-a întâmpinat foarte deschis, jovial şi cordial şi chiar ne-am strâns şi mâinile, înainte de a ne invita să luăm loc. Am trecut direct la subiect...

- Dle deputat, în calitate de cetăţeni ai acestei ţări, şi unii dintre noi chiar votanţi ai UDMR-ului, am venit să vă cerem explicaţii cu privire la ceea ce urmăreşte UDMR-ul în ultimul an şi jumătate prin alianţa cu PSD-ALDE, două partide conduse de un infractor, respectiv un inculpat. De ce v-aţi aliat cu aceste partide toxice pentru democraţia românească? De ce le sprijiniţi în încercarea lor disperată de a-i face scăpaţi de condamnări şi dosare pe liderii şi acoliţii lor? Un partid care apără drepturile şi libertăţile unei minorităţi etnice dă cu barda la rădăcina legislaţiei sistemului judiciar şi penal din România, transformând ţara într-un paradis infracţional?...

A început o lungă şi total neconvingătoare peroraţie despre cum UDMR-ul, de fapt, prin toate acţiunile liderilor şi parlamentarilor săi din ultimul an şi jumătate apără democraţia şi statul de drept din România. Mă abţineam cu greu să nu râd. După aia, pe măsură ce continua, a început să mocnească în mine un tot mai pregnant sentiment de revoltă în timp ce nu puteam să ignor o voce lăuntrică care-mi şoptea în subconştient că sunt luat de prost. Mă uit la colegul care stătea în dreapta mea. Citesc acelaşi sentiment şi pe faţa lui. Între timp ni se aduce apă, cafea şi ceai. Sau, mă rog, doar apă şi ceai. E cald, e foarte cald şi e zăpuşeală în cabinetul deputatului UDMR situat la etajul 2 într-o clădire veche dar renovată din pasajul Vulturul Negru... Cu unele întreruperi, îl lăsăm să-şi termine pledoaria. Dau să-l întreb despre deputatul Marko Attila, cel judecat şi condamnat în lipsă pentru un prejudiciu de 89 de milioane de euro, care a fugit din ţară şi se ascunde, de câţiva ani, în Ungaria. Îmi ia vorba din gură...

- Şi să ştiţi că justiţia penală din România trebuie într-adevăr reformată. Cazul fostului meu coleg Marko Attila, de exemplu...
- Da. zic, ce e cu el?...
- Este nevinovat. I-a fost fabricat un dosar de către DNA şi a fost trimis abuziv în judecată. Iar eu îmi voi apăra întotdeauna colegii, oamenii din comunitatea mea, de abuzuri venite din partea instituţiilor statului. A DNA-ului.
- Dar de unde ştiţi -d-voastră că este nevinovat? Aţi avut acces la dosar? Aţi analizat probele? Sunteţi judecător?...
- Nu. Dar cunosc bine cazul (şi începe să tragă cu pixul nişte linii şi săgeţi pe o foaie de hârtie). Ştiţi că un procuror poate să închidă un dosar cu NUP...
- Da, zic. Sau cu SUP. Sau poate să-l claseze. Ce vreţi să spuneţi?...
- Păi, Marko Attila a dus o hârtie la procuror prin care demonstra că este nevinovat. El nu era la locul faptei în ziua în care i se imputa că ar fi semnat un anumit act. 
- Staţi aşa, zic. Cum adică, "demonstra"? Păi hârtia aia nu trebuia să ajungă în faţa unui judecător? Ce-a făcut procurorul cu ea? A aruncat-o?...
- Nu, zice. N-a ţinut cont de ea, a pus-o la dosar şi l-a trimis în judecată pe Marko.
- Este dreptul lui, zic. Aşa a considerat el că trebuie să procedeze. D-voastră ce voiaţi să facă?...
- Să închidă dosarul. Pentru că exista o probă din care reieşea nevinovăţia fostului meu coleg!

Mă uit la el cu ochii mari, holbaţi de mirare. De surprindere. Sunt siderat. Ba nu, sunt îngrozit. Acest om, care stă în faţa mea pe un scaun tapiţat în piele de culoarea untului, este deputat în Parlamentul României şi face legi. Prin votul său, influenţează şi decide, într-o oarecare măsură, politica penală a statului român... Groaznic! Sunt îngrozit!

- Dle deputat, sunt îngrozit de ceea ce aud. Este incredibil. Aşa înţelegeţi d-voastră că trebuie să funcţioneze sistemul judiciar şi penal într-o ţară civilizată, într-un stat de drept?... (colegul meu vrea să intervină. Îi fac semn să mă lase să continui. Între timp, tonul discuţiei devenise unul destul de ridicat şi aprins)...
Urmând firul logicii d-voastră, zic, dacă un individ comite un omor şi aduce ulterior o hârtie care, până la proba contrarie, l-ar putea disculpa, procurorul ar trebui să dea soluţie de neîncepere a urmăririi penale/NUP sau chiar de clasare a dosarului. Şi să nu-l mai trimită în judecată, fără a mai ţine cont de celelalte probe de la dosar. Poate chiar arma crimei, cu amprentele lui peste tot pe ea. Am înţeles bine?...
- Nu, nu asta am vrut să spun...
- Dl Attila a mai ajuns în faţa unui judecător? Sau a fugit din ţară înainte să se întâmple asta?...
Zice ceva, dar nu-l înţeleg. Se bâlbâie.
- Marko Attila este persecutat politic! izbucneşte el, într-un final...
- De cine? De DNA? De judecători?... îl întreb.
- Da.
Nu pot să cred ce-mi aud urechile.
- Deci d-voastră credeţi că justiţia trebuie să se înfăptuiască în biroul procurorului. Asta este viziunea d-voastră despre statul de drept pe care vă lăudaţi că UDMR-ul îl apără, prin tot ceea ce face în ultimul timp?...
- Nu, nu am spus asta.
- Nu aţi spus-o cuvânt cu cuvânt, dar din discuţia noastră asta reiese...
Nu se mai poate stăpâni. Răbufneşte...
- Nu este adevărat! Minţiţi!
- Dle Ödön, calmaţi-vă, vă rog. Nu meritaţi să ocupaţi scaunul de parlamentar al României. Şi noi, organizaţiile civice din această ţară, împreună cu colegii noştri vorbitori de limbă maghiară, vom aduce la cunoştinţa alegătorilor de etnie maghiară viziunea d-voastră despre democraţie, justiţie şi stat de drept. Ca să ne asigurăm că nu veţi mai ocupa niciodată un scaun de parlamentar în Parlamentul României. Pentru că nu îl meritaţi...
- Minţiţi!
- Dacă mă mai faceţi o singură dată mincinos, să ştiţi că vă dau în judecată. Şi am martori.
- Nu aveţi!...
Mă uit la colegul din dreapta mea, care devenise simplu spectator la acest spectacol jenant în care un deputat al României recurgea la atacuri la persoană şi insulte la adresa unui cetăţean venit în audienţă... Între timp, deputatul a realizat că o luase pe arătură. Se opreşte pentru câteva secunde. Mă ridic de pe scaun.
- Discuţia noastră ia sfârşit aici, dle deputat. Nu cred că mai avem ce să ne spunem. M-aţi insultat, aţi ţipat, gata. Cosmine, dacă vrei să mai rămâi câteva minute faţă în faţă cu acest "reprezentant al poporului", e alegerea ta. Te aştept afară.

Ies pe hol. Colegul mai rămâne câteva minute. Luni avem conferinţă de presă la sediul asociaţiei. Voi de când n-aţi mai fost într-o audienţă la "aleşii poporului"?... :)

P.S. - Săptămâna viitoare le batem la uşă celor de la PSD şi ALDE... :)