Primarul Ilie Bolojan vrea să facă o leveșe pe găina care produce ouă de aur. Altfel nu-mi explic de ce s-a gândit să dea parcările orașului unui operator privat. Cred că o afacere care îți bagă în teșcherea 5 milioane de euro anual n-ar trebui scăpată din mână.
Cum gradul de conformare a orădenilor la plata parcărilor este destul de mare, nu văd de unde ar mai putea viitorul operator să-și crească veniturile altfel decât mărind cu nerușinare prețurile.
Șeful Direcției Patrimoniului Imobiliar, care gestionează parcările, Lucian Popa, vrea însă să ne lămurească că străinii au know-how și că vor gestiona mai bine parcările. Ce mare lucru e să gestionezi niște parcări, nu știu. Ba știu, că o jumătate de an DPI n-a fost în stare să repare un lift la parcarea de la Tribunal, iar afișajul electronic e mai mereu defect.
Adică nu putem rupe bilete la parcări, că nu ne pricepem, dar putem manageria cu succes o activitate mult mai complicată, cum e Aquapark-ul?! Eu cred că, de fapt, problema e la oamenii din DPI. La competența lor, începând cu cea a șefului. E adevărat că, dacă ai turnat în pahare în Pasaj, nu-i sigur că te pricepi și la parcări.
E de înțeles cumva logica domnului Popa: e mai comod să externalizezi parcările, iar tu și oamenii tăi să vă limitaţi la salarii mari, vouchere de vacanță, sporuri de frecat calculatorul și bani de haine. Numai așa ar ajunge şi Oradea să aibă niște bugetari rentieri...