Săptămâna trecută am scris despre revolta unui orădean somat pe 1 aprilie să-şi stingă o datorie de 312 lei la CASS despre care nici nu ştia, din 2014, scadentă în iunie, cu precizarea că până la 31 martie putea beneficia de o bonificaţie de 10%. De atunci, am primit mesaje din partea altor păţiţi, cărora ANAF le-a notificat restanţe în pragul prescrierii.
În paralel, ministrul Finanţelor se laudă că a "atras" încă un împrumut de 3 miliarde euro şi pregăteşte cât de curând să ia un altul, de peste 5 miliarde euro.
Cum n-a văzut nimeni vreun şantier pentru autostrăzi şi spitale, ori măcar pentru repararea căilor ferate peste care nu trece o săptămână fără o deraiere, e limpede că statul se împrumută, la dobânzi din ce în ce mai mari (peste cele ale Greciei din apogeul crizei!) pentru a achita salariile armatelor de funcţionari şi pensiile tot mai speciale.
Problema e nu doar disperarea Guvernului că ţara nu mai produce suficient cât să-şi întreţină birocraţia, ci însăşi proliferarea acestei birocraţii, sufocantă şi debilă. Statul se repede să execute datornicii pentru nişte dări despre care n-a fost capabil să-i înştiinţeze la timp. În cazul concret al orădeanului somat de Fisc, ce a oprit funcţionarii Finanţelor să-l anunţe în 2015 că avea un debit din anul pecedent? Nesimţirea şefilor ANAF şi incapacitatea sistemelor informatice ale instituţiei.
Ştiaţi, apropo, că bazele de date ale Fiscului şi ale CAS nu sunt legate între ele? Dar că la ambele instituţii contractele informatice sunt câştigate, de ani şi ani, de tot felul de Sebi Ghiţă, inclusiv de acesta însuşi, eroul televiziunilor patriotice? Sute de milioane de euro a tocat pe ele statul, din munca fiecărui român, pentru a îngrăşa mogulul, umilind şi spoliind cetăţeanul.
Politicienii n-au avut niciun interes să modernizeze, să simplifice şi să interconecteze sistemele informatice ale instituţiilor, tocmai ca să-şi încaseze comisioanele şi să poată păstra funcţionărimea care, cu instrumente moderne de lucru, nu s-ar mai fi justificat. Iar fără atâţia lefegii, de unde, apoi, voturi la alegeri?
Ştiaţi, însă, că în timp ce românul suferă şi hrăneşte birocraţia ca să-i îngreuneze viaţa, o altă ţară fostă socialistă, Estonia, cu doar 1,3 milioane cetăţeni, le oferă acestora posibilitatea să-şi rezolve orice problemă administrativă prin internet, motiv pentru care i se şi spune E-stonia? Ar fi un model de urmat şi la noi, la fel cum, tot pentru subţierea birocraţiei, ar trebui refăcută şi organizarea administrativ-teritorială, comasând comune, ca în Polonia.
Dacă tot urmează alegerile europene, n-ar strica să vorbească şi despre asta puţinii noştri politicieni de bună credinţă. Despre exemple de succes din ţări ex-socialiste, pe care niciun Occident duşmănos nu le-a oprit să-şi facă o viaţă mai bună, aşa cum pretind "ai noştri" că s-ar întâmpla cu "micul nostru colţişor de lume".