Ideea primarului Ilie Blojan de a supraimpozita clădirile care nu se ridică la înălţimea celor din preajmă a fost o mană cerească pentru duşmanii acestuia. Imaginea cu bătrânul coş al CET-ului fumegând a expirat, dealul Ciuperca este un subiect vechi, iar Drumul expres s-a rezolvat între timp.
Sigur, mai dăinuie sloganul cu "primarul beton", dar încă nimeni n-a reuşit să înlocuiască acest material din poduri şi şosele cu naturalul chirpici.
Deşi ideea a făcut valuri, de fapt înlocuirea clădirilor mici a început de mult. Sunt multe locuri în care case mititele, insalubre şi dărăpănate au fost preluate de dezvoltatori care, pe aceeaşi suprafaţă, au ridicat clădiri mai mari.
Când ai o locuinţă mică între palate de 5 etaje, în buricul târgului, terenul e cel care valorează o avere, nu dărăpănătura ta plină de igrasie. În asociere cu întreprinzători poţi avea parte de o casă salubră, plus nişte bani, şi toată lumea e mulţumită, inclusiv Bolojan.
Primarul a pornit de la observaţia că în marile oraşe occidentale clădirile din zonele vechi au cam acelaşi regim de înălţime. Dar acest fenomen s-a petrecut în zeci sau sute de ani şi a fost o iniţiativă privată.
Acelaşi lucru se va întâmpla şi la noi, numai că Bolojan vrea s-o facă prin măsuri administrative, de parcă ar intenţiona ca la final de mandat să lase oraşul "la cheie".
Decât să sancţionăm proprietarii de căsuţe, mai bine i-am stimula prin scutiri de taxe şi impozite să le înalţe, singuri sau prin asociere cu dezvoltatorii imobiliari.