Deși anual se asfaltează câteva zeci de străzi, numărul celor care rămân la stadiul de ulițe cu hârtoape este în continuă creștere. Acesta e paradoxul orădean, că nu prididesc edilii să asfalteze pe cât se dezvoltă noile cartiere. Dar principalul vinovat de toată această problemă e tot Primăria.
Nu se poate să dai autorizație de construcție dezvoltatorilor care fac case pe pășuni, de unde a dispărut durerea, întristarea și canalizarea, fără curent și fără gaz, cu niște pietriș în noroi care ține loc de drum. Nenea Dezvoltatorul îl îmbârligă pe client că în 2 ani vor fi aduse toate utilitățile, iar după 5 sau 10 ani de noroaie marii proprietari de case pun presiune pe Primărie, nemulţumiţi că zac în colb vara și-n tină iarna, cu toate că și ei plătesc impozite.
Dacă dezvoltatorii ar fi obligați să predea amplasamentele cu toate utilitățile, inclusiv cu drum gata asfaltat, multe din necazurile acestea ar dispărea. E drept că dezvoltatorii nu ar mai avea profituri atât de mari și nici amatorii de chilipiruri prețuri atât de tentante la case, dar nu mi se pare corect ca toți orădenii, din impozite, practic să-i subvenționeze.
În schimb, Primăria ar avea bani să asfalteze ceea ce și-a propus de un deceniu, adică străzile vechi din oraș. Termene mobilizatoare, prin care se promite că peste încă 10 ani vom avea drumuri civilizate, nu mai încălzesc pe nimeni.