La CJ Bihor este blocaj, ţipă de doi ani coaliţia UDMR-PSD-ALDE şi divizia sa de presă, acuzând mai nou că refuzul consilierilor PNL de a vota bugetul pe 2018 a făcut ca salariaţii instituţiei şi ai celor subordonate să capete luna asta doar 70% din lefuri. Nicio noutate. Politrucii locali repetă papagaliceşte cuvinte precum "blocaj" şi "boicot" la fel cum şefii lor boscorodesc întruna "Soros" şi "Statul Paralel".

De data asta, totuşi, nu cu ei am treabă, ci cu PNL-iştii, cărora - spre deosebire de propagandişti - eu le reproşez nu vinile găsite de Sfânta Treime şi de apostolii ei cu pixuri, ci ceva mult mai grav: o laşitate şi o prostie cu adevărat paralizante, cu nimic mai puţin păguboase decât abuzurile adversarilor încremeniţi la cârma judeţului.

Mai întâi, însă, câteva cifre. În 2012, când PNL-istul Cornel Popa îşi începea mandatul, judeţul avea o absorbţie a fondurilor UE de 12 milioane euro, fiind pe locul 34 în ţară sub acest aspect. În 2016, când Popa şi-a încheiat mandatul, accesarea fondurilor UE a ajuns la 108 milioane euro, ceea ce plasa Bihorul pe locul 4 în ţară.

În 2016, bugetul de venituri al CJ era de 475,5 milioane lei. În 2017, după un an cu UDMR-PSD-ALDE, a coborât la 391 milioane lei. Pentru 2018, bugetul propus de coaliţie prognozează venituri de 412 milioane lei, cu tot cu cele 34 milioane lei din excedentul pe 2017, adică suma pe care nu a reuşit s-o cheltuiască anul trecut.

Acest proiect de buget refuză să-l voteze liberalii, incapabili să explice de ce. În martie, când l-au "trântit", abia au îngăimat ca motive subţirimea investiţiilor (doar 93,8 milioane lei) şi discriminarea celor 46 de primari PNL, cărora li s-ar aloca mai puţini bani decât celor 29 edili PSD, 23 UDMR şi câte unul al ALDE şi Uniunii Slovacilor.

Că bugetarii îi înjură pe PNL-işti pentru că din pricina lor nu şi-au căpătat integral salariile este treaba acestora. Dar e treaba tuturor contribuabililor şi alegătorilor că opoziţia refuză să pună puterii întrebări elementare despre chestiunile de interes general, care afectează toţi bihorenii, nu doar pe bugetari.

De exemplu, de ce UDMR-PSD-ALDE zic că n-au bani pentru restul de 30% din lefuri, dar fac angajări cu nemiluita? De ce, dacă nu au bani, împart sume uriaşe (aproape 1 milion de euro) ONG-urilor de casă? De ce vor să cumpere Băile Rimanoczy, dar nu să renoveze Policlinica Mare? De ce umflă personalul societăţii de Parcuri Industriale, dar CJ nu are niciun parc industrial? De ce şefii judeţului s-au împăunat cu zborurile externe, dar fug când acestea sunt anulate şi nu spun dacă vor penaliza Ryanair? De ce, după ce au îngropat proiectul strategic pentru stimularea turismului prin îmbunătăţirea infrastructurii rutiere, cel nou, mult lăudatul proiect pe sănătate, a rămas doar pe hârtie?

După doi ani cu UDMR-PSD-ALDE la putere şi cu PNL în opoziţie, adevăratul blocaj este stagnarea, oprirea dezvoltării judeţului, nu salariile angajaţilor CJ. Iar responsabilitatea o au ambele tabere din una şi aceeaşi pricină: incompetenţa ca numitor comun.