Demisia primarului Ilie Bolojan din funcția de prim vicepreședinte al PNL nu trebuie să surprindă pe nimeni. Bolojan a mai fost și secretar general al partidului dar nu s-a sfiit să plece de acolo când a văzut frăția indestructibilă între liberalii și pesediștii din multe zone ale țării.

E clar că primarul are mult mai multe abilități în administrație decât în mediul politic. La Primărie este o anume ierarhie, sistemul funcționează după reguli stricte și poate conduce instituția cu o mână de fier.

În politică, însă, e greu să ții totul sub control. Deși e liderul necontestat al liberalilor din Bihor, Bolojan abia a reușit, la o diferență de câteva voturi, să-și impună omul la conducerea PNL Oradea.

Asta pentru că negocierile din politică sunt altfel decât cele din administrație. Ca să te aprecieze primarii nu e nevoie să faci parcări sau șosele de centură, ci să le angajezi nevestele și copiii la stat. Te apreciază dacă mergi la botezuri și parastase și, în plus, te vede lumea ieșind duminica de la biserică.

E o fărâmă de adevăr și în nevoia de a avea mai mult timp pentru lucrările din Oradea, dar adevăratul motiv este probabil modul în care PNL-ul reușește să băltească în opoziție, în contextul în care PSD-ul își trage zilnic gloanțe-n genunchi.

La câte proiecte are antamate, Bolojan nu-și va permite să nu candideze pentru un nou mandat, dacă vrea să le ducă la bun sfârșit. Iar dacă astrele își întorc fața spre PNL, va găsi posturi pe măsură în Guvern, nu prin înalta ierarhie de partid, unde sigur nu se simte în largul său.