"Oamenii mor oricum. Şi cu, şi fără sistem". E declaraţia purtătorului de cuvânt al CNAS şi, hai să fim sinceri, omul are dreptate. Dar anumite lucruri nu se pot rosti în gura mare când reprezinţi o instituţie. Daniel Osmanovici spune că i s-a părut revoltătoare speculaţia jurnalistului de la RFI ("Din cauza blocajului temporar informatic ar putea muri oameni") şi de aceea s-a scăpat.

Mie nu declaraţia lui mi s-a părut revoltătoare, ci altceva. Înainte cu o zi de a scăpa porumbelul, l-am ascultat pe Osmanovici la Europa FM, intervievat pe aceeaşi temă în emisiunea de dimineaţă.

Urmăriţi etapele discuţiei: 1. Moderatorul: "De ce nu funcţionează sistemul informatic?". Osmanovici îl contrazice, apoi recunoaşte că sistemul nu funcţionează din 17 iulie şi insistă că termenul corect este "indisponibilitate".

2. Moderatorul sesizează dilema semantică şi i-o pune pe masă. Purtătorul de cuvânt îi sugerează că nu cunoaşte aspectele tehnice şi se dă pe sine drept exemplu, din perioada în care lucra în presă.

3. Din 1 iulie, medicii se plâng că sistemul nu funcţionează, dar Osmanovici contrează: "Indisponibilitatea a fost declarată în 10 iulie. Până atunci a funcţionat, dar nu aşa cum îşi doreşte lumea".

4. Jurnalistul Europa FM îi citează din comunicatul CNAS unde se pomeneşte clar data de 5 iulie ca moment în care sistemul a picat, apoi revine cu prima întrebare: "De ce nu funcţionează?". Primeşte următoarea bijuterie: "Au existat o serie de chestiuni legate de anumite componente ale sistemului". Superb!

5. Purtătorul Osmanovici detaliază: "Într-o perioadă normală, există între 800 şi 1.200 de validări simultane, dar uneori se ajunge la 4.000. Utilizatorul din faţa calculatorului, văzând că nu i se răspunde, apasă de mai multe ori tasta Enter şi suprasolicită sistemul".

6. Moderatorul: "Spuneţi că sistemul se blochează din cauză că medicii de familie apasă tasta Enter în mod repetat?". Omul de la CNAS rămâne pe contrasens: "Nu, nu, nu spun că de asta nu funcţionează".

Dacă nu aţi înţeles nimic, nu vă îngrijoraţi. Este un semn de normalitate. Osmanovici părea antrenat în a nu spune nimic concret şi a amplifica confuzia. Arta lui de nu spune nimic în fraze lungi şi complicate mi l-a amintit pe nemuritorul Ion Iliescu. Şi-a plimbat limba de lemn prin urechile oamenilor până le-a umplut cu rumeguş. Culmea, lipsa de coerenţă şi de logică, la fel ca agresivitatea disimulată în politeţe, vin din partea unui bărbat tânăr, elegant, cu privire inteligentă, nicidecum de la un pachiderm antrenat în laboratoarele de dezinformare ale Securităţii.

Ce i-o fi făcut sistemul unui fost jurnalist de-a ajuns să vorbească în halul ăsta nu ştiu. Poate i-o fi tras un salariu grotesc pentru a-şi asigura loialitatea dincolo de logică şi de bun simţ. Pentru mine, eroul interviului telefonic de la Europa FM a fost moderatorul, care s-a abţinut eroic să-l trimită undeva pe purtătorul de cuvânt. Unde să-l trimită? Înapoi în presă.