Ilie Bolojan, primarul de Oradea, pare un om foarte grăbit. În anii pe care-i mai are la conducerea Primăriei vrea să schimbe cât mai multe lucruri. Nu ştiu dacă o face din altruism, din dorinţa de satisfacere a propriului ego sau pentru că aşa cere fişa postului, cert este că are talentul de a supăra pe toată lumea.
Nu pot să nu remarc faptul că numărul contestatarilor săi creşte de la o zi la alta. Unii îl contestă pe baza unor principii de viaţă, alţii din motive politice, în timp ce alţii o fac din motive strict personale.
În decursul mandatelor sale, primarul a supărat ecologişti, arhitecţi, proiectanţi, designeri, funcţionari publici, artişti, fundaţii, ONG-uri, proprietari de terenuri şi imobile, pasionaţi de sport, iubitori de câini şi pisici, membri şi simpatizanţi PSD, UDMR şi tot ceea ce nu e PNL.
Ultimii pe care şi i-a ridicat în cap sunt proprietarii caselor care nu respectă încadrarea în frontul stradal construit şi regimul de înălţime, clădiri ce vor fi supraimpozitate printr-un regulament votat recent de către Consiliul Local.
Primăria vrea ca oraşul şi orăşenii să se schimbe, dar, pentru a face asta, pare să ignore un factor esenţial în procesul schimbării - timpul. Oamenii din instituţie au apăsat butonul fast-forward şi fac schimbări pe repede înainte într-un ritm pe care nu toţi orădenii sunt dispuşi să îl accepte.
Dacă îţi trimiţi copilul de 12 ani direct în clasa a XII-a pentru că te grăbeşti să-l dai la facultate şi să-l însori, lucrurile s-ar putea să nu iasă aşa cum îţi doreşti. Săritul etapelor nu face bine. Schimbările majore trebuie pregătite, gândite şi comunicate oamenilor din timp, iar Primăria exact asta nu face.
Ar fi bine ca funcţionarii Primăriei să nu uite că oamenii afectaţi de schimbări şi regulamente sunt în primul rând orădeni, iar orădenilor le-ar plăcea să se simtă protejaţi, nicidecum ameninţaţi de către Primărie.
Aşa cum bine avertiza Mircea Jacan, director al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, într-o postare pe Facebook, consilierii locali nu au primit un cec în alb din partea cetăţenilor, ci un vot de reprezentare, iar datoria lor este să reprezinte cetăţenii Oradiei, nicidecum persoanele sau partidul care le-au trecut numele pe lista de consilieri.
Civilizarea cu forţa seamănă a reeducare şi nu funcţionează eficient. Împinşi de lama buldozerului dintr-o parte şi de perceptorul Primăriei din cealaltă, oamenii au tendinţa să se apere, iar relaţia dintre cetate şi cetăţean se fracturează. Un pic de înţelepciune şi de înţelegere a problemei din perspectiva celuilalt poate face minuni, iar respectarea etapelor fireşti în complicatul proces al evoluţiei urbane nu poate fi ignorată.
Un oraş e făcut şi din oameni, nu numai din arbori şi ziduri. Ar fi bine să nu fie trataţi la fel.