Suntem invitaţi, rugaţi, imploraţi aproape zilnic să donăm sânge. Dar ce se întâmplă acolo, la centrul de transfuzie, după ce i-ai trecut pragul? Cum e donarea efectivă? Durere, suferinţă şi întristare? Nici vorbă! Iată un scurt ghid al unei experienţe mai degrabă plăcute decât înspăimântătoare.
Pasul 1. La ghişeul de la intrare eşti întâmpinat cu zâmbete, fapt rarisim în sistemul de sănătate. Prezinţi cartea de identitate şi carnetul de donator. Dacă nu ai (eşti aici pentru prima dată), ţi se face unul pe loc. Se notează în carneţel ziua donării şi data de la care este permisă următoarea, fiindcă trebuie să treacă minimum 8 săptămâni între două donări. Primeşti un formular de completat, ţi se spune "Mulţumim" şi eşti invitat în sala de aşteptare.
Pasul 2. Formularul are vreo 25 de întrebări despre starea de sănătate la care trebuie să răspunzi sincer cu "Da" sau "Nu". Exemple: "Aţi fost la stomatolog în ultimele 3 luni?", "Aţi suferit de icter/hepatită/boli cu transmitere sexuală?" etc. Cea la care roşesc întotdeauna este "Aţi fost însărcinată/Aţi născut/Aţi alăptat?". Dacă mergeţi la donare împreună cu jumătatea, aveţi grijă ce răspundeţi la întrebarea "Aţi schimbat partenerul sexual în ultimele 6 luni?", fiindcă un răspuns greşit poate înlocui donarea de sânge cu vărsarea de sânge.
Pasul 3. Primeşti la supt o pastilă de calciu, apoi se verifică tensiunea şi nivelul hemoglobinei din sânge. Hemoglobina este o proteină din globulele roşii care transportă oxigenul prin corp şi care dă sângelui culoarea roşie, chiar şi celor de sânge albastru. Pentru mine, asta e cea mai enervantă etapă. De ce? Picătura de care e nevoie pentru analiza hemoglobinei se obţine printr-o înţepătură minusculă, dar iritantă, în buricul degetului. Dar totul e OK după ce tanti pupă să treacă şi ţi se spune din nou "Mulţumim".
Pasul 4. Eşti invitat la un tête-à-tête de 2 minute cu un medic. Se analizează răspunsurile de pe formular, se mai cer detalii despre una-alta, se mai face o glumiţă cu fricoşii, iar dacă tensiunea măsurată anterior e cam mică, nu-i exclus să te pună la câteva genuflexiuni. În tăviţa cu actele şi fişa medicală, pe care le cari după tine tot timpul, apare acum şi trusa de donare - punga cu acele şi furtunurile aferente este desigilată în faţa ta, pentru a fi clar că procesul este 100% steril. Ţi se mulţumeşte din nou.
Pasul 5. Recoltarea are loc în cea mai high tech încăpere, inima centrului de transfuzie, un soi de punte de comandă de pe Starship Enterprise. Ca la alegeri, ai de optat între dreapta şi stânga: "Din care braţ doriţi să vă recoltăm?". Fotoliile sunt foarte confortabile, iar înţepătura din venă este aproape complet lipsită de durere. Pentru hidratare eşti alimentat cu un ceai dulceag, a cărui aromă nu am reuşit încă să o identific. Extragerea celor 450 de mililitri de sânge durează cam 6 minute.
Totul se încheie cu o scutire de la locul de muncă şi cu nişte bonuri valorice din care o să bei diseară vin roşu. Ah, şi încă o tură de mulţumiri!