Când Bolojan a lansat ideea unificării Oradiei cu Sânmartinul, dușmanii politici au găsit de cuviință să saboteze proiectul, pe principiul: dacă tu nu ești în stare de nimic, nu-i lăsa nici pe alții să facă treabă.
Se pare, însă, că nici primarul nu și-a calculat bine pașii. Schimbări de genul acesta îi aruncă în plan secund pe micii baroni. Or, cu cât e mai mică comuna, cu atât orgoliul este mai mare. De exemplu, mai bine se blochează săptămânal șoseaua din Băi decât să se facă o nouă cale de acces, care, e drept, deranjează câțiva riverani.
Cred că încorporarea Sânmartinului trebuia făcută în primul rând organic, natural, urmând ca oficial să aibă loc numai după ce toate condițiile ar fi fost îndeplinite. Bunăoară, acum Bolojan propune un sistem de transport în comun pentru întreaga Zonă Metropolitană. Iată un mod discret și eficient de a îngloba comunele limitrofe în corpul municipiului.
Şi ar mai fi de făcut câțiva pași: de la omniprezența Companiei de Apă la un sistem coerent și comun de colectare a deșeurilor, de la acceptarea Distrigaz ca operator pentru toate comunele la extinderea razei de acțiune a Poliției Locale. Evident, și nu în ultimul rând, extinderea rețelei de drumuri și menținerea unor primării de cartier ar face ca tranziția la Oradea Mare să fie lină și nedureroasă.