După cum se ştie deja, Parchetul Oradea a decis că fata care a incendiat drapelul maghiar din Pasajul Vulturul Negru nu se face vinovată de nimic. Prin urmare, cazul s-a clasat. Am citit argumentația și doamna procuror a analizat speța în litera legii. Dar nu cred că și în spiritul ei.

Nici eu nu sunt de acord cu pretențiile materiale absurde ale politicienilor maghiari. Departe de mine gândul ca tânăra să sufere ani grei de temniță. Poate studenta era euforică, dorea să se dea mare în fața prietenilor, mă rog, ale tinereții valuri...

Dar nici nu cred că trebuie să scape fără un minimum de pedeapsă. De la o amendă, până la obligativitatea de a studia istoria orașului. Poate așa află și domnișoara că aici românii, ungurii și evreii au trăit bine mersi împreună, fără să-și dea foc la steaguri sau la valize. Iar atunci când armonia a încetat între locuitori, s-au întâmplat mari nenorociri.

Cred că rolul justiției nu este doar să pedepsească niște vinovați. Ci și să le arate celorlalți ce pot păți dacă încalcă normele de conviețuire. Dar ce să înțeleagă mințile înfierbântate din decizia doamnei procuror? Că poți în continuare să incendiezi drapele? Oare românii verzi cum ar reacționa, dacă un june maghiar ar da foc tricolorului românesc, iar Parchetul l-ar exonera total?

Pentru ca astfel de lucruri să nu se mai întâmple, nu trebuie să punem câte un polițist lângă orice extremist, ci mai degrabă un dascăl.

Dacă ar fi după mine, aș trece studiul istoriei orașului ca materie obligatorie. Copiii, în săptămâna cu „Şcoala altfel” ar putea să mai meargă la o slujbă într-o biserică catolică sau reformată, ar putea vedea ritualurile de la sinagogi. La fel cum nici maghiarilor nu le-ar strica să se mai amestece în mulțime, fără teama de a fi asimilați.

Și dacă tot ne inflamăm că ungurii trebuie să învețe să vorbească românește - iar la Oradea toți știu românește -, nu cred că ar fi ceva nemaipomenit ca și elevii români să învețe puțină maghiară. Că orice limbă străină în plus te ajută în viață.