Dacă am fi avut o opoziţie profesionistă, integră şi îndrăzneaţă, 10 august 2019 nu ar fi găsit la cârma României netoţii şi ticăloşii care o cangrenează de atâta amar de vreme.
Pe 26 mai, mobilizarea la urne a românilor a zdruncinat cele trei PSD-uri, pe cel al lui Liviu Dragnea, al Vioricăi Dăncilă şi al tuturor baronilor roşii, pe al lui Tăriceanu şi pe al lui Kelemen Hunor (căci, să nu uităm, putreziciunea nu ar fi fost desăvârşită fără acest partid etno-business). Dar Ciuma Roşie a rămas.
PNL, care promisese răsturnarea Guvernului, s-a readaptat, probabil pentru ca adevăratul său şef, Klaus Iohannis, să păstreze sacul de box, sparring-partenerul cel mai facil pentru înnoirea mandatului. Egali în cinism vechilor politruci, oamenii noi ai USR-PLUS au fugit şi ei de guvernare doar pentru ca bronzul cucerit în mai să-l transforme la anul în aur.
Umilit la vot, arogantul până la nesimţire şef al PSD-ului "de dreapta", Tăriceanu, nu visează decât ca El să fie candidatul "stângii unite" la Preşedinţie, zilele astea fiind gata să abandoneze tovărăşia cu PSD-ul lui Dăncilă pentru a se alia cu Pro România, neo-PSD-ul aceluiaşi Ponta care în 2014 îi inventase PLR-ul. Cât despre UDMR, ajuns la Bruxelles cu sufragiile procurate de Dragnea de prin cotloanele Teleormanului şi Călăraşilor, face ce ştie: trotuarul. Pândeşte, să vadă zarurile oprite ca să afle cui îşi va închiria "autonomia".
Cu aşa putere şi aşa opoziţie, 10 august 2019 ne-a găsit cam în aceeaşi mocirlă ca 10 august 2018, cu diferenţa că nu mai bălteşte, fiindcă noul Colectiv de la Caracal a adus la suprafaţă hoitul statului şi al societăţii.
Decepţia e că opoziţia se dezvăluie şi ea în toată micimea. Iohannis, cel care a cedat pas cu pas România lucrului bine făcut, care s-a lepădat de Kovesi şi a iscălit legi controversate cu scuza că l-au forţat PSD-urile, care şi-a dezbrăcat geaca roşie imediat după OUG 13 înfăţişându-ni-se neimplicat, lipsit de voinţă, de vocaţie şi iscusinţă, a reapărut în piaţă taman pe 10 august, la cules de semnături.
După ce a vrut să credem că în locul lui putea împiedica nu doar crimele de la Caracal, ci aproape şi schimbările climatice, cel mai ambiţios rival, Barna, a ocupat şi el piaţa, dar mai cu talent, anunţând că fizic nu se duce acolo, ca să n-o murdărească. Dibaci şi pur.
Nici pe-aici, prin Oradea şi prin Bihor, nu avem prea multe motive de nădejde. USR-ul care în primăvara lui 2017 semna un pact cu PSD-UDMR-ALDE, sare la beregata PNL pentru cel din vara asta şi înfierează cu mândrie progresistă, de la lipsa containerelor anticaniculă înainte de caniculă ori a echipei de fotbal fără suporteri, până la defrişarea copacilor pentru lucrări edilitare, promovând ex-directori din Primărie, frustraţi că nu mai au posturi, dar gata să-şi "salveze" până şi propriile mame numai ca să ocupe, cât de curând, altele. Noi, fireşte...