Am luat la ocazie două femei dintr-un sat. Mergeau până în localitatea vecină să-și încaseze pensiile. „Ne dă pensia pe card, dar la noi în sat nu este niciun bancomat. Așa că trebuie să merem până în comună să-i scoatem. Apăi acolo îi coadă când îi zi de pensie. Vai și-amar!”. Cea cu care discutam se așezase pe locul din față. Cealaltă s-a instalat în spate și a început curând să-și scuipe plămânii într-o tuse cum n-am auzit nici în filmele horror.

De cum am plecat de pe loc a început să piuie senzorul pentru centură. „Va trebui să vă puneți centurile”, le-am informat pe doamne. Cea din spate s-a fofilat urgent: „În spate nu trebuie”. Am încercat să-i fac un update la codul rutier, dar nu am avut noroc. În schimb, cea de lângă mine, ceva mai disciplinată, și-a tras centura peste piept și o ținea întinsă cu mâna stângă. Adică, dacă ne vedea Poliția, să pară că totul e în regulă.

„Degeaba o țineți acolo, că tot piuie mașina. Și tot muriți în caz de accident!”, am speriat-o. „Doamne, apără și păzește!”, s-a apărat femeia, în timp ce-și făcea câteva cruci cu mâna rămasă liberă. „Bine că «Doamne apără!» ziceți, dar centura nu v-o puneți! De ce nu vă apărați și singură?”. Femeia mi-a dat dreptate și și-a prins centura regulamentar. Piuitul s-a oprit. Tusea din spate, însă, a continuat parcă și mai abitir. Probabil că și de acolo era apelat Dumnezeu să bage oleacă de protecție.

Când au creat divinitățile, oamenii și-au externalizat serviciile de pază și protecție, cele de sănătate și, în mare parte, cele de gândire logică. Un simplu „Doamne ferește!” a devenit mai eficient decât o centură trasă peste piept, iar un „Doamne ajută!” îți poate permite să îți bați joc de propria sănătate fără teama unui sfârșit în chinuri. Dumnezeu dă, ajută, păzește și miluiește, tu trebuie doar să ceri. Pentru celelalte baiuri s-au inventat ceasul rău, pisica neagră, numărul 13 și necuratul.

Puneți-vă în locul inginerilor care au inventat centura de siguranță și airbag-ul, în locul celui care a descoperit penicilina, în locul oamenilor de știință care au creat vaccinurile prin care s-au eradicat molime, în locul tuturor celor care și-au sfărâmat creierii ca oamenilor să le fie mai bine! Cum i-ați privi mai apoi pe cei care nu își pun centura, pe ăia care se tratează cu energie cosmică și pe cei care nu își vaccinează copiii?

Sper că pasagerele mele au ajuns înapoi acasă cu bine și cu pensia întreagă. Mi le imaginez în zilele alegerilor mergând la biserică, vizitându-și neamurile și făcând orice altceva prin bătătură, lăsând soarta votului în mâinile atotputernicului stăpân domiciliat în cer. Căci El le știe pe toate, nu trebuie să-și mai bată ele capul. Păi, dacă poate El băga bani pe bucățile alea mici de plastic și poate avea grijă de noi când circulăm fără centură, cu siguranță că știe și să ne aleagă președintele cel mai potrivit. Doamne ajută!