Doi orădeni au câştigat în instanţă dreptul de a beneficia de terenul lor după bunul plac. S-a demonstrat că atunci când mergi la Primărie pentru o autorizaţie de construcţie nu trebuie să donezi o porţiune din terenul de la drum. Metoda e cel puţin neelegantă, ca să nu spun incorectă. Pe lângă că nu primeşti actul dacă nu donezi teren, mai trebuie să te şi duci la notar, unde laşi o grămadă de bani.

Mulţi orădeni au pierdut la faza asta mii de euro, dacă nu chiar zeci de mii, pentru că omul de rând nu-şi permite un război de uzură cu Primăria atunci când îşi face o casă. Trebuie să se mişte repede, fiindcă firmele de construcţii îi cer front de lucru, aşa că cedează.

Primăria are şi ea socotelile ei. Ca să nu mai ajungem în situaţia jenantă să avem străzi de 3 metri lăţime, unde riveranii mai şi parchează maşinile pe carosabil, instituţia preferă din start să se asigure că e proprietară pe terenul unde cândva va face o şosea normală, suficient de lată, cu trotuare şi eventual pistă pentru biciclişti.

Suntem clar în faţa unui dialog al surzilor. Cetăţeanul care-şi construieşte o casă este oricum la mâna Primăriei, indiferent că îi donează sau nu terenul, pentru că autorizaţia nu se eliberează decât dacă construcţiile sunt retrase suficient faţă de axul drumului, în aşa fel încât ulterior să se poată construi strada. Problema e că, dacă oamenii nu donează, vor avea pretenţii financiare la eventuala expropriere. Iar când este vorba de bani, Primăria are arici şi vipere la buzunar.