BIHOREANUL prezintă săptămâna asta o afacere de corupţie veche de un veac, aş zice tipic românească, prilejuită chiar de Marea Unire, cea al cărei Centenar îl sărbătorim, cu sau fără ghilimele, după cum ne mişcă inima ori ne duce mintea, în câteva zile.
În Marele Război (aşa era numită atunci cea mai sângeroasă conflagraţie) muriseră 600.000 de români cu credinţa că o fac pentru România Mare şi pentru ei înşişi. După 1918, pentru sute de mii de familii de dincoace şi de dincolo de Carpaţi, Unirea a însemnat, în viaţa de zi cu zi, că Regele Ferdinand, Regina Maria şi premierul Ion I.C. Brătianu îşi ţin cuvântul unei mari reforme agrare, dat în anii grei ai luptelor. În Ardeal asta însemna că latifundiarii unguri, câteva sute la număr, au fost expropriaţi parţial, luându-li-se averile rurale, cu despăgubire, pentru ca pământurile lor să fie împărţite locuitorilor satelor, indiferent de etnie, iar castelele să adăpostească aşezăminte şi instituţii publice.
Ca orice afacere publică, însă, şi aceasta a prilejuit unora afaceri personale. Un exemplu, în zona Aleşdului, a fost avocatul dr. Ioan Iacob (iată că nici atunci doctoratul nu garanta moralitatea!): fost raportor pentru Legea agrară din partea Partidului Poporului, cu un frate membru în Comisia judeţeană de expropriere, a cumpărat "cu cântec" moşia unui grof aşa încât pământurile pentru ţăranii din plasa Aleşd n-au mai ajuns la aceştia. Lor, avocatul-politician le-a anulat o parte importantă a Unirii, cea practică.
"Nu numai că s’a creat nemulţumiri amarnice, dar s’a împrăştiat credinţa că în România Mare legea nu este lege. Iată cum, domnilor guvernanţi, faceţi să scadă prestigiul autorităţii într’o vreme când, având datoria să stăviliţi curentele destructive din orice direcţie, ar trebui să procedaţi la aplicarea legii cu cea mai strictă dreptate, cu o inalterabilă instransigenţă şi mai ales cu conştiinţa că purtarea dvoastră trebue să ducă nu la discreditarea autorităţii, ci la întărirea şi la înălţarea ei", comenta afacerea, în 1925, periodicul "România Întregită".
Nu vi se pare că, înlocuind vechea ortografie, totul e strict actual? Şi că venalitatea de atunci acum de-a dreptul urlă la cer? Că legile erau călcate în picioare şi "patriotismul" rentabilizat, ca acum, de politicieni ce-şi răcneau "mândrrria de a fi rrromân", dar îi furau pe români ca-n codru?
Corupţi au fost şi în România interbelică, şi în cea antebelică, dovadă înzestrarea armatei sub liberalul Brătianu înaintea Războiului sau Afacerea Skoda sub ţărănistul Vaida Voevod. Dar tot atunci erau şi mari oameni de stat, inclusiv aceiaşi Brătianu şi Vaida Voevod, care au finanţat din propriile venituri acţiuni care au făcut posibilă România Mare şi apoi România modernă, care au construit căi ferate, şosele, spitale...
După un secol, din aceştia nu mai avem deloc, doar penali nevrednici să le întreţină, necum să adauge altele, ahtiaţi în schimb să-şi îngroaşe conturile până la plesnire. Cu asemenea noi îmbogăţiţi de război, parveniţi ai "Revoluţiei" şi "Democraţiei", cum să te simţi unit?...