Înţeleg miza politică a scandalului cu Aeroportul fost internaţional Oradea şi cum bâjbâielile celor de la Consiliul Judeţean le dau apă la moară celor care conduc Primăria. Oamenii politici îşi vânează paşii greşiţi şi erorile profesionale pentru a-şi da la gioale în public, pentru a faulta cât mai grav prestigiul celuilalt. Cel mai adesea, vorbele lor rămân doar vorbe, simple declaraţii politice vitriolante, fără urmări practice.
Însă ieşirile publice ale primarului de Oradea, Ilie Bolojan, dau de înţeles că s-ar dori trecerea la nivelul următor, de la "Nu faci bine ceea ce faci!" la "Dă-te, mă, la o parte şi lasă-mă pe mine să rezolv problema!". Aşa cum un tâmplar cu experienţă îi smulge enervat ciocanul din mână ucenicului care îndoaie prea multe cuie, Bolojan vrea să se ocupe de aeroport în locul preşedintelui CJ, Pásztor Sándor, care a lăsat aeroportul fără zboruri internaţionale.
Probabil că primarul are aşii săi în mânecă, dacă îşi permite să se înhame (declarativ, deocamdată) la o astfel de responsabilitate. Dar înainte de a se urca în văzduh, ar mai avea multe de rezolvat pe pământ. În aviaţie există o regulă nescrisă care spune că o problemă nerezolvată la sol poate provoca catastrofe în aer, unde lucrurile se complică exponenţial. În lumea politică şi administrativă s-ar putea să fie la fel.
Mi s-ar părea normal ca înainte să se ocupe de avioane, primarul să facă nişte drumuri decente în Oradea. Adică să aloce bugetul necesar, iar apoi să îi biciuiască zilnic pe constructori şi pe cârpaci ca să respecte liniile drepte, planurile orizontale şi celelalte legi ale fizicii care nu pot fi păcălite. Să nu-şi bată joc de munca lor. Căci în afară de câteva artere principale şi drumuri nou construite, străzile Oradiei sunt mană cerească pentru service-urile auto.
"Aveţi drumuri tare proaste!", îmi zicea o amică din Cluj vara trecută. Venise să viziteze noua faţă a oraşului despre care vorbea deja toată România. I-au plăcut clădirile renovate, şi Cetatea şi alte câteva locuri, dar drumurile au exasperat-o. Aş fi contrazis-o, dar nu aveam probe. Ascultând-o, mi-am dat seama că mă obişnuisem cu hârtoapele oraşului european şi că nu mă mai enervam la fiecare denivelare, cum era normal să se întâmple.
Frumuseţea unui oraş nu stă doar în clădiri, ci şi în drumurile sale, în confortul pe care îl ai ca şofer sau pasager. Dar atunci când îţi tremură tot harnaşamentul rulând pe un bulevard din oraş, iar maşina te înjură de mamă, frumuseţea clădirilor renovate păleşte şi cade în uitare. Aş vrea să avem şosele mai bune în Oradea nu pentru că sunt un mofturos, ci pentru că o viaţă bună depinde şi de cum circulăm. Pe lângă asta, ne-ar da tuturor senzaţia că oraşul nu se face doar pentru turişti ci, în primul rând, pentru locuitorii săi. Iar apoi ne putem muta la avioane.