E pentru al cincilea an la rând de când echipa masculină de handbal a municipiului promovează în prima ligă. Şi tot de cinci ani i se refuză participarea în prima ligă, pe motiv de lipsă de fonduri. E clar că în viaţă trebuie să ai şi noroc. Păi, dacă domnul Sere era handbalist la bază şi nu baschetbalist, altfel ar fi stat lucrurile.
E trist, ba chiar revoltător, să-ţi baţi joc de munca şi talentul handbaliştilor. Şi să nu credeţi că municipiul nu bagă milioane de lei în sport. Numai că managementul defectuos a făcut ca, în ultimii ani, să fie aduşi ca sponsori doar nişte frizerii şi cofetării. În schimb, l-au pierdut pe unul dintre cei mai importanţi, pe Gavella.
Urmarea? Nu baschetul a suferit, ci polo-ul, banii lipsă fiind luaţi de la polo şi redirecţionaţi la baschet. Baschet care a ajuns o afacere pe persoană fizică: jucătorii sunt aduşi printr-un singur impresar, neamurile şefilor s-au angajat în club, iar primarul Bolojan şi vicele Birta se străduiesc să întoarcă capul, pentru a nu vedea adevărata situaţie.
Şi, totuşi, mint. Au fost aduşi ceva sponsori la baschet, ba unul chiar principal. Pe pieptul bravilor noştri sportivi a apărut sigla spitalului privat Pelican. Este o palmă dată administraţiei locale care a băgat milioane de euro în Spitalul Municipal şi cel Judeţean, cele două instituţii nefiind cu nimic mai prejos ca spitalul privat.
Mai mult decât atât, acest sponsor principal nici măcar nu dă bani echipei, ci le tratează sportivilor eventualele beteşuguri căpătate în timpul meciurilor. Asta da, sponsorizare!
Este limpede că e greu să împarţi două paie la trei măgari, dar dacă eşti manager, du-te şi fă rost de bani, nu închide o secţie pentru ca alta să prospere alături de tine şi de familie!
Sincer, îmi pare rău de handbalişti şi, în general, de CSM. Poate n-ar strica să vină oameni noi la conducere, pentru că domnul Sere, ca membru în consiliul de administraţie al Distrigaz, e prea ocupat cu strategia de termoficare a municipiului ca să se mai ocupe cu eficienţă şi de clubul sportiv.