Ca tot românul datornic, sunt atent la cursul valutar. Joia trecută, dimineaţa, la o casă de schimb din centru, un euro era la 4,62 lei. Mult peste 4,49 lei în 11 decembrie 2016, data ultimelor alegeri. Tot joi, dar după-amiază, la acelaşi Exchange, sărise deja la 4,64 lei. Seara, la supermarket, din tichetele de masă pe care firma încă îşi permite să le ofere, am reuşit să cumpăr mai puţin decât astă-vară: brânza care fusese 15 lei ajunsese la 18 lei. A doua zi, vineri, tot dimineaţa, aceeaşi casă de schimb lua 4,65 lei pentru un euro. Ce-a urmat după-amiază nu mai ştiu, dar e lesne de intuit ţinând seama că la prânz BNR anunţa un curs oficial-record - 4,6390 lei pentru 1 euro.
Ce a ciuruit moneda naţională? Singura noutate a fost schimbarea Codului Fiscal prin OG pentru transferarea de la angajator la angajat a contribuţiilor sociale. O "Revoluţie Fiscală" pe care n-a cerut-o niciun contribuabil, care nu figura în Biblia Guvernării, dar pe care totuşi Partidul a legiferat-o de urgenţă. O premieră mondială, căreia i s-a împotrivit toată lumea, de la analiştii independenţi la economiştii opoziţiei, de la sindicalişti la patroni.
O găselniţă prin care Partidul, după ce a promis că ne ridică salariile în al nouălea cer, vrea să mascheze, acum, uriaşa fraudă electorală săvârşită anul trecut prin minciună. O şmecherie pe care la un moment dat premierul Mihai Tudose o încadrase la probleme "discutate şi uitate", dar pe care în final, iată, a semnat-o. O amăgire pe care ministrul Finanţelor n-a putut-o argumenta credibil nici măcar în "limba finanţistă", dar pe care a apărat-o la Televiziunea de Partid pişoindu-şi ochii şi jurându-se, ca balabustele, pe propriii copii.
Vă amintiţi, de fapt, ce am vrut noi, ce ne-a promis Partidul şi ce ne-a dat? Visam drumuri, spitale, şcoli şi ceva mai mulţi bani în buzunare. Ba unii, ce să vezi, şi dreptate. Ce vedem acum? Că se rup liniile ferate şi că un accident pe Valea Oltului blochează o jumătate de ţară, că ambulanţele nu mai ajung la pacienţi, că tavanele cad peste elevi, că bolnavii cronici sunt lăsaţi fără medicamente. Că pensiile speciale au devenit şi mai speciale şi lefurile nesimţite şi mai nesimţite, că guvernanţii sunt şi mai aroganţi, că sacoşele, la ieşirea din pieţe, sunt tot mai uşoare. Iar dreptatea e aia că Partidul scoate ucigaşii, violatorii şi hoţii din puşcării, făgăduindu-le compensaţii pentru "suferinţele" îndurate din cauza victimelor ce le ieşiseră în cale.
În tot acest timp, politrucii ne dau lecţii de patriotism şi ne asmut împotriva patronilor şi a străinilor, mereu contra celor din Occident (niciodată, ce întâmplare, neatingând măcar cu o floare amintirea Răsăritului Eliberator). Ultima oară a făcut-o, chiar la Oradea, vineri, vajnicul senator PSD Şerban Nicolae, care ne-a anunţat că Patria e "victima jafului gulerelor albe". Eu vă întreb doar atât: ştiţi ce culoare avea cămaşa care abia îi mai ţinea guşa? Şi credeţi că întâmplător combate tocmai împotriva anti-corupţiei? Ţineţi-vă, aşadar, mâna pe portofele, ochii larg deschişi şi creierele treze!