Încă de acum doi ani am intuit potenţialul uriaş pe care îl are Festivalul Medieval ce se desfăşoară în Cetatea Oradea. Dacă era vorba de Festivalul Ştiucii sau de Caravana Melcilor, aş fi avut unele îndoieli. Dar cu ditamai fortăreaţa splendid renovată şi cu măreţul şanţ de apărare ai toate premisele ca sărbătoarea să-ţi iasă.
Ce mă bucură e că an de an Festivalul capătă tot mai mult consistenţă şi notorietate. Încă nu vin puhoaie de turişti, în schimb orădenii s-au bulucit să admire sutele de cavaleri, reconstituirea luptelor, turnirurile şi meşteşugarii care au împânzit zona.
Este un salt uriaş pe care l-au făcut nu doar organizatorii, ci şi orădenii. Dacă până acum 8-10 ani se mulţumeau să frământe noroiul prin Parcul 1 Decembrie, în zgomot de higheghe şi fum de mititei la nu ştiu ce festival al vinului, acum concitadinii noştri se plimbă relaxaţi într-un spaţiu salubru, încântaţi de trupe de bună calitate şi îmbiaţi şi cu alte mâncăruri decât micii şi cârnaţii.
Festivalul mi-a stârnit, însă, şi regrete. E păcat să avem o astfel de locaţie şi să o folosim doar în weekend-uri. Hotelul din Cetate a trebuit să dispară din motive birocratice, Muzeul Pâinii a sucombat înainte de a se naşte, iar restaurantele falimentează din lipsă de muşterii. Chiar nu se poate să avem o Cetate exploatată 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână?