Şefii Judeţului s-au conformat zicalei "Dă-i românului, Doamne, mintea cea de pe urmă". Joia trecută au anunţat că au alocat "câteva sute de mii de lei" pentru un studiu de prefezabilitate în baza căruia să fie făcut unul de fezabilitate şi apoi, nu se ştie când, proiectul tehnic pentru renovarea clădirii căreia orădenii încă îi spun "Policlinica Mare".
Un arhitect a şi fost la şedinţa Consiliului Judeţean să explice, în mare, ce presupune lucrarea: repararea faţadelor şi acoperişului, plus recompartimentarea interioară. În ritmul actual de finanţare, a precizat specialistul, ar fi gata, însă, abia peste patru ani (spre comparaţie, refacerea Palatului Episcopiei Greco-Catolice, devastat de incendiul din vara trecută, va fi încheiată în trei).
Estimarea a luat în considerare ipoteza că mai-marii judeţului chiar ar vrea, cu sinceritate, ca impozantul imobil să fie repus în valoare cât mai grabnic, ceea ce nu-i deloc sigur. E greu de uitat că, după ce predecesorii lor, Radu Ţîrle şi Cornel Popa, s-au judecat cu Ordinul Mizericordian şi cu Autoritatea Naţională pentru Retrocedări ca să păstreze imobilul în proprietatea judeţului, şefii de acum ai CJ au avut tot felul de idei creţe privind destinaţia acestuia.
Pásztor Sándor, care intenţiona să cumpere Băile Rimanóczy fără să explice niciodată de ce, voia pur şi simplu să vândă palatul, iar Ioan Mang să-l facă ba magazin de lux, ba hotel de cinci stele, în niciun caz sediu administrativ judeţean. "Ar fi o mare greşeală, pentru că am bloca centrul oraşului cu toţi cei care vin la CJ şi la instituţiile din subordine", pretindea Mang pe 17 iulie 2017, cu "argumentul" că zona Republicii nu are locuri de parcare. A ignorat şi existenţa parcării supraetajate din spatele Palatului de Justiţie, şi planul Primăriei de a construi încă una la Spitalul Militar, ba chiar şi evidenţa că însăşi curtea fostei Policlinici e suficient de întinsă pentru a asigura mai multe locuri de parcare decât există în sediul actual, din Parcul Traian.
Anul trecut, Pásztor a lansat şi ideea reabilitării clădirii printr-un proiect finanţat de Ministerul Culturii, instituţie care n-a fost capabilă să dea măcar un leu pentru salvarea altor clădiri de patrimoniu, precum casa natală a lui Constantin Brâncuşi ori cea a lui Vasile Alecsandri. Şi de intenţia asta s-a ales praful. Aţi mai auzit ceva despre ea? Evident că nu, ci doar că CJ a încheiat anul 2018 cu un excedent de 99,88 milioane lei, bani pe care n-a fost în stare să-i cheltuie!
E de salutat că barem acum, la aproape trei sferturi din mandat, şefii CJ au făcut un mic pas pentru refacerea fostei Policlinici Mari. Dacă nu aruncă doar praf în ochii oamenilor, îi vor face şi pe ceilalţi, mai departe. Altfel, prea s-ar asemăna cu şmecherii de la Compania de Drumuri, care tot fac studii de fezabilitate, dar şosele niciodată.