Nu am o simpatie deosebită pentru premierul Viktor Orbán, măcar din pricină că a sugrumat presa de opoziție din ţara vecină. În plus, atunci când vine vorba de imigranți, își aduce aminte că-i ungur verde, dar când e rost să capete fonduri UE devine european convins.

Dar nu pot să nu observ că în timp ce Orbán a fost la Cluj să serbeze 500 de ani de la Reforma religioasă, Liviu Dragnea umbla prin tribunale să scape de problemele penale.

Viktor Orbán a venit să deschidă anul universitar în Oradea, inaugurând un corp nou de clădire la Universitatea Partium. Conducătorii noștri nu doar că-i ignoră pe românii din străinătate, dar nu-s capabili nici măcar să asigure manuale pentru elevii din ţară.

Viktor Orbán dă bani Episcopiei Romano-Catolice pentru renovarea fostului Muzeu al Țării Crișurilor, pe când genialii noștri de la Consiliul Județean nu pot nici măcar să zugrăvească clădirea fostei Policlinici.

Viktor Orbán aduce autostrăzile din Ungaria până la Borș, importând din România milioane de tone de agregate de balastieră, pe când noi ne chinuim cu un acord de mediu pentru tronsonul de autostradă Borș-Suplac.

Viktor Orbán vorbește despre o linie de cale ferată de mare viteză între Budapesta și Cluj, Ministerul Transporturilor de la Bucureşti ne aburește de ani buni cu dublarea și electrificarea liniei Cluj - Oradea.

Premierul Ungariei racordează Oradea la Europa (și, evident, la Ungaria), ai noștri fac comisii parlamentare pentru anchetarea alegerilor din 2009. Mă întreb cui îi pasă mai mult de noi, dictatorului Orbán sau infractorului Dragnea?