Aeroportul Oradea agonizează din 2018, de când, prin plecarea Ryanair, a rămas Internaţional doar cu numele. În 2019, Consiliul Judeţean nu i-a mai prelungit mandatul directorului Gheorghe Pasc, care s-a răzbunat dezvăluind o scrisoare prin care oficialii companiei anunţau că nu mai acceptă nicio discuţie cu preşedintele Pasztor Sandor, din motive pe care cine ştie dacă le vom afla vreodată. În locul lui, interimar a fost pus adjunctul Dan Bălăcel, venit de la Arad, aeroport fără nicio cursă regulată, nici măcar de Tarom, doar cu chartere estivale spre Antalya şi Tunisia.

După câteva luni de simbioză între acesta şi un Consiliu de Administraţie UDMR-PSD-ALDE, în toamnă locul politrucilor a fost luat, la propunerea grupului PNL din CJ, de 7 specialişti în management, din care 3 veterani în conducerea unor aeroporturi şi companii aeriene. Sarcina noului CA, învestit pe numai 4 luni, era să găsescă un nou manager, care să readucă zborurile internaţionale la Oradea.

În curând, mandatul celor 7 se încheie, fără să fi găsit un director, ceea ce, logic, va întoarce criticile asupra reprezentanţilor PNL. În primul rând, a primarului Ilie Bolojan, care pe bună dreptate şi-a exprimat consecvent nemulţumirea cauzată de dispariţia curselor externe. Şi asta nu pentru că Aeroportul ar fi un obiectiv în sine (a fost doar pe vremea când CJ era condus de Cornel Popa, când pista a fost modernizată şi Ryanair convinsă să vină aici), ci pentru că Aeroportul leagă oraşul şi judeţul de lumea din care vin investitorii.

Actualul CA a comis la începutul lunii o eroare de zile mari, înlocuindu-l pe interimar cu o altă adjunctă, fără să anunţe public nici decizia, nici motivul ei, altminteri banal (lui Bălăcel îi încetase interimatul şi n-a mai vrut o prelungire).

Orădenii şi bihorenii, însă, nu asta vor ţine minte, ci doar faptul că după 4 luni de administrare a Aeroportului sub gir PNL tot nu avem curse externe. Vestea şi mai proastă e că, în pofida declaraţiilor primarului Bolojan, nici n-o să avem curând. Ceea ce iar nu spun nici CA, nici edilul, nici şefii CJ. Iar motivul e dezarmant de simplu: chiar dacă CA ar fi adus un manager briliant, de la Frankfurt, Londra ori Paris, acesta tot nu ar fi reuşit să aducă zboruri internaţionale, atâta vreme cât noul terminal, planificat să asigure fluxurile de pasageri în cuplu cu cel vechi, nu este gata, deşi trebuia să fie în august 2018. Nicio companie serioasă, fie ea low cost, nu va accepta, precum Tarom, să-i fie procesaţi pasagerii prin corturi ori printre schele.

Stricăciunea la Aeroportul Oradea e atât de profundă încât orice reparaţie trebuie începută, aşadar, de la infrastructura de bază. Abia apoi vor exista condiţii pentru căutarea unor noi curse externe. E ca la o casă: nu te poţi muta în ea fără să-i fi făcut pardoseala ori acoperişul. Între timp, Aeroportul din Debreţin prosperă, iar timpul curge ireversibil în defavoarea Oradiei.