Am fost surprins, când am mers prima dată la noua piaţă de vechituri, să nu găsesc o parcare pentru biciclete. Ştiind de aglomeraţia deja celebră de pe centură, în zilele de piaţă, am preferat să merg pe două roţi. Oamenii ajunşi înaintea mea îşi legaseră ţoaglele de balustradele de pe marginea drumului şi de semnele de circulaţie. De siguranţă, am întrebat un echipaj de la poliţie aflat la intrarea în piaţă. "Nu, nu există parcare pentru biciclete", mi s-a răspuns.
M-am felicitat că n-am mers cu maşina. Chiar dacă aş fi trecut cu bine de centură, nu aş fi avut unde să o las. Parcarea este mult subdimensionată, de parcă piaţa de vechituri ar fi un loc în care sunt aşteptaţi doar pietonii. Pe drumul de la centură spre cimitir, maşinile erau parcate pe două părţi, transformând şoseaua într-una cu un singur fir. Blocaje, cozi, nerăbdare, nervi, pietoni pe carosabil, ba chiar traversând centura... Probleme care nu existau înainte de mutarea pieţei.
Afluxul de oameni şi maşini şi problemele de circulaţie inerente ar fi fost uşor de estimat. De ce nu s-a făcut, nu ştiu şi, probabil, nu voi afla vreodată. Cert este că am primit o nouă demonstraţie de gândire fracţionată, ceea ce nu prea le este permisă strategilor ocupaţi cu planuri pe termen lung. În contra-exemplu, niciun mall sau hyper-store deschis în Oradea nu şi-a făcut parcarea subdimensionată. Excepţie face doar Lotus, unde, în ultimii ani, jumătate din locurile de parcare sunt ocupate de angajaţi.
Se construieşte mult în Oradea şi mă întristez când văd cât de puţine edificii au parcare subterană. Cum vor arăta străzile şi trotuarele după ce blocurile vor fi date în folosinţă este uşor de anticipat. Drumurile secundare, construite pentru decongestionarea traficului pe arterele principale, se vor aglomera peste măsură şi vom ajunge să-i concurăm pe bucureşteni la timpii petrecuţi la volan. Oraşul ne va rămâne mic, iar zeul automobil va invada în continuare orice loc liber.
Societatea românească şi ai ei bravi cetăţeni se află pe panta ascendentă a consumului de automobile. Suntem departe de momentul anti-maşini aflat pe versantul opus, iar dacă acesta va veni vreodată, se va întâmpla prin legi şi regulamente, nu pe cale naturală. Până atunci, automobilul va continua să ne strice feng-shui-ul prin poluare, aglomeraţie, parcări anapoda şi certuri între oameni. Iar imposibilitatea statistică de a construi un loc de parcare pentru fiecare maşină din oraş va accentua situaţia.
Ne-ar putea ajuta bicicleta. Dar... "am fost surprins, când am mers prima dată la noua piaţă de vechituri, să nu găsesc o parcare pentru biciclete".