Sincer, mă bucur că se termină Anul Centenarului. Din păcate, mi-a fost dat să asist la destule manifestări găunoase sau plicticoase, făcute numai ca să mai bifăm un moment, să mai cheltuim aiurea nişte bani, în acest an de altminteri foarte important.

Dacă e să vedem care este proiectul de ţară pentru România, constat că avem un unic subiect: salvarea de la puşcărie a infractorului de Teleorman şi a ciracilor săi. Cam puţin pentru o ţară europeană populată cu 20 de milioane de cetăţeni.

Decât să tipărim broşuri şi să ne batem cu pumnii-n piept, mai bine ne aplecam pe probleme importante. Să lichidăm toaletele din fundul curţii, să racordăm gospodăriile ţărăneşti la gaz metan, să oprim migraţia care duce la depopularea ţării, acestea erau proiecte ce meritau închinate măreţului Centenar. De autostrăzi nici n-are rost să mai vorbim.

De aceea mi-a plăcut ideea Primăriei Oradea de a face proiecte, nu gargară, iar podul nou construit sigur va rămâne în memoria colectivă ca făcut în an centenar. Chiar şi inaugurarea lui este o mostră de cum ar trebui să fie România normală. Dacă prin absurd, ba chiar prin foarte absurd, acest pod ar fi fost făcut de triada de la Consiliul Judeţean, atunci să te ţii tu manifestări! Ar fi venit folcloriste din Marghita, jeturi de apă ţâşnind din Criş ar fi botezat investiţia, iar bliţurile fotografilor de casă ar fi spintecat cerul.

E clar că Anul Centenarului a fost un an ratat. Nu-i nimic, Românie, poate peste 100 de ani urmaşii noştri vor fi mai vrednici.