V-ați întrebat vreodată de ce se întâmplă toate neghiobiile și trăsnăile din clasa politică? Eu mă întreb zilnic. Explicații ar fi multe: dorința de putere, banii, interesele de grup, banii, lipsa de scrupule, banii, prieteniile din interes, banii, lipsa de moralitate, banii, lipsa de cultură, banii, lipsa de inteligență, banii, lipsa de bună-voință, banii și multe altele. Pomelnicul ar putea continua mult și bine.
În capul listei, însă, se află un motiv mult mai important, gigantic chiar, care le eclipsează pe toate celelalte - majoritatea covârșitoare se consideră prea inteligentă ca să se mânjească cu politica, așa că a făcut scârbită pasul înapoi și i-a lăsat pe „proști” să o facă. Iar „proștii” și-au suflecat manșetele, s-au apucat să meargă la ședințe și mitinguri, să lipească afișe și să urce în organigramă. Iar acum fac legi și ordonanțe.
Nimeni nu privește clasa politică cu umilința slugii. Ne uităm la politica de la televizor cu superioritatea deșteptului care și-a angajat clovni să-l distreze. Cu telecomanda în mână, orice abonat la cablu pare stăpânul celor care îi defilează prin ecran. Vorbele la adresa lor nu sunt ușoare: porcul ăla, vaca aia, nesimțiții ăia, hoții dracului etc. În realitate, raportul de forțe politicieni-electorat este exact pe dos. Sclavii sunt tocmai cei puri, cei neimplicați, cei nemânjiți.
Atunci când s-au considerat prea inteligenți să se bage într-o organizație sau să susțină o cauză, „deștepții” le-au lăsat cărarea liberă celor mai determinați sau mai disperați. Știm bine, în politică nu se intră pe bază de test IQ, de competențe sau de inteligență emoțională. La fel ca religiile, partidele vor să aibă cât mai mulți adepți, indiferent de calitatea lor, pentru că la alegeri doar numărul contează, nicidecum vrafurile de cărți citite pe cap de membru furajat.
E frustrant, enervant și, în final, chiar amuzant să vezi cum omul obișnuit se implică trup și suflet în orice de pe lumea asta (fotbal, tenis, religie, medicină, finanțe și bănci, cinematografie, rețete de zacuscă, vaccinuri naturiste și adevărul despre daci etc.), dar întoarce capul cu dezgust de la singurul domeniu care îi influențează viața de zi cu zi și viitorul pe termen lung, cel mai blamat, dar și cel mai important dintre toate - politica.
Într-o majoritate ceva mai citită și mai inteligentă, mulți politicieni pe care îi vedem zi de zi în jurnalele de știri n-ar fi ajuns în vârful piramidei și poate că preceptele care ar trebui să ne guverneze realitatea ar fi scăpat nedeformate. Dar, în țara orbilor, prostul e împărat, iar lipsa de calitate a cadrelor de partid i-a ridicat pe oamenii ăia la rang de semizei. Așa că, ori de câte ori vă va șoca o năstrușnicie a clasei politice, gândiți-vă că o parte din vină îi aparține și deșteptului ăluia pe care îl vedeți în fiecare dimineață în oglindă.