Noul ministru al Sănătăţii, Sorina Pintea, deşi nu are nici "calitatea" de orădean şi nici titlurile universitare ale predecesorului, merită privită cu încredere: e un om care a adoptat un copil şi un profesionist care a transformat un spital judeţean într-un aşezământ onorabil fără să aştepte bani din cer. Mai ales, însă, şi-a început mandatul cu un diagnostic onest, fără de care nu poate fi iniţiată nicio terapie: sistemul sanitar trebuie orientat rapid spre pacient.
În acest context, anunţul că din martie salariile personalului medico-sanitar vor fi majorate până la 4.000 euro m-a nedumerit. Nicidecum pentru că aş considera nejustificate meritele doctorilor (ba dimpotrivă!), ci pentru că experienţa arată că o atare măsură nu asigură, automat şi de una singură, ameliorarea serviciilor medicale, aşa cum nici creşterea salariilor magistraţilor nu a furnizat o justiţie mai eficientă.
Nu mă pronunţ în necunoştinţă, ci argumentez. E de notat, în primul rând, că de majorarea salarială vor beneficia doar angajaţii spitalelor de stat, nu şi sectorul primar. Or, medicii de familie trebuie să fie baza sistemului, chiar dacă nu sunt angajaţii statului (au cabinete individuale şi sunt plătiţi, prin contracte, de CAS, la tarife mici). Medicina de familie ar merita mult mai multă atenţie, deoarece împreună cu celelalte componente ale sectorului primar (laboratoarele de investigaţii şi ambulatoriile), ar degreva spitalele şi de aglomeraţie, şi de risipă de resurse, ba ar contribui decisiv la salvarea de vieţi. Deocamdată, însă, vom avea analize decontate de CAS tot cu programare peste o lună şi imagistică peste 2-3 luni.
În Marea Britanie, asiguraţii National Health Service sunt obligaţi la controale periodice (în caz contrar la spitalizare plătesc din propriile buzunare), ceea ce permite diagnostic precoce şi aplicarea terapiilor salvatoare, pe când la noi bolnavii ajung direct la spitalele oncologice în stadii terminale. De ce? Pentru că decidenţii nu au curaj să sancţioneze delăsarea! Alt exemplu: vinerea trecută, la Spitalul Municipal din Oradea, dimineaţa la 8, erau 10-20 de noi pacienţi la fiecare secţie. Credeţi că dacă medicii vor avea salarii de 4.000 euro vor fi mai eficienţi sau la fel de suprasolicitaţi, de expuşi greşelilor, unele chiar letale?
O altă problemă e că majorarea salariilor va împovăra bugetele spitalelor până la sufocare. Dacă acum cheltuielile de personal sunt de 85% (şi asta în cazurile fericite), ce le mai rămâne pentru echipamente, consumabile, medicamente? Credeţi că fără astea un medic, oricât de bine remunerat şi bine pregătit, poate diagnostica şi trata pe cineva? În plus, degeaba plăteşti un rezident cu 1.200 euro dacă după stagiatură nu-i scoţi posturi la concurs: doar îl expediezi în privat sau, mai rău, îl exilezi din ţară.
Astea fiind doar câteva din argumente, să sperăm totuşi că justa răsplătire a medicilor se va oglindi în mai corecta tratare a pacienţilor, măcar pentru că nu vor sta aplecaţi după "atenţiile" la plic. Dar, ca de obicei, vom trăi şi vom vedea...