Cota primarului Oradiei a cunoscut o nouă creştere săptămâna trecută, după ce două personaje de la vârful politicii şi respectiv presei autohtone au afirmat că dacă preşedintele Klaus Iohannis l-ar fi desemnat pe el premier, nu pe Ludovic Orban, Ilie Bolojan ar fi putut asigura voturile pentru învestirea noului Guvern, ceea ce nu-i exclus la a doua încercare, după ce prima, cea cu Orban, eşuează.

Legitimaţi prin faptul că-s orădeni născuţi, iar nu făcuţi, unii cârcotaşi de pe Criş au lansat ideea că introducerea în ecuaţie a numelui lui Bolojan face parte dintr-o campanie de PR aşa de subtilă încât nici nu trebuie demonstrată. Dat naibii, Ilie ăsta! Cum i-a pus el pe Victor Viorel Ponta şi pe Cristian Tudor Popescu să-i facă „imagine”!

Realitatea, fireşte, nu are de-a face cu conspiraţii ioşiote sau rogeriusene, cei doi pomenindu-l pe edilul Oradiei din pricini diferite. Creditat ca mare câştigător al moţiunii de cenzură reuşite pe 10 octombrie contra Guvernului Dăncilă, fostul premier l-a invocat ca să bage niţică zâzanie în PNL, pentru a-şi face sieşi spaţii de manevră mai largi. Dar cum să-l fi preferat Iohannis preşedintelui PNL, care a urcat partidul pe primul loc şi a adunat vot cu vot la moţiune, pe şeful unei filiale din marginea ţării, autoexilat din proprie voinţă din politica „mare”?

În ce-l priveşte pe CTP, am senzaţia că nu cunoaşte situaţia la firul ierbii, că nu-l ştie cu adevărat pe Bolojan, ci doar legendele despre acesta, din care acum spicuieşte doar partea utilă propriei teze. Mai mult, avem motive să credem că odată ce ipoteticul premier Bolojan ar pronunţa primul cuvânt în engleză, Crucişătorul l-ar ridiculiza în ultimul hal, iar la adoptarea celor dintâi decizii, oricare ar fi ele, l-ar face chisăliţă.

Amestecarea primarului Oradiei în ciorba aflată în fierbere la Bucureşti zilele astea e semn, de fapt, că încă se caută un Tătuc, iar supoziţia că el ar putea fi Bolojan porneşte doar de la premisa că omul este o figură specială, singulară, în politica şi administraţia românească. Asta din nefericire.

Un tip sobru, deloc amator de circării, tenace, stabilindu-şi un scop şi urmărindu-l chiar dacă publicul care îl aproba azi-dimineaţă îl va înjura diseară, ferm, insensibil atât la flegme, cât şi la aplauze, raţional, ahtiat nu după pupături, ci obsedat de rezultate. Pe scurt, nimic din profilul de Mesia mioritic, care trebuie să fie „empatic” (cu reflexe de soră de Cruce Roşie), „carismatic” (aţi mai văzut Salvator cu chelie şi veşnic încruntat?), „comunicativ” (la hotar de Balcani se cere chiar flecar).

Bolojan e la ani lumină de asemenea „calităţi”, care, de altfel, nu i-ar fi folosit nici la Prefectura Bihor, nici la Secretariatul General al Guvernului şi nici la Primăria Oradea. Ba nici la Consiliul Judeţean Bihor, unde se spune - cu infinit mai mult temei decât în zvonurile „guvernamentale” - că va candida, de fapt, vara viitoare. Cum ar veni, deşi nu-i sigur că ţara tocmai ratează un premier, mult mai credibil e că Bihorul poate câştiga la anul un preşedinte.