Din copilărie, când ne jucam de-a hoţii şi vardiştii, „votam” pentru tabăra acestora din urmă. Nu m-am schimbat. Şi acum îmi pare normal ca hoţii să fure şi poliţiştii să-i prindă, chiar dacă apoi „victimele” se jură că-s nevinovate. La fel cu corupţii şi cu DNA.

Nu găsesc nimic deplasat, dimpotrivă, ca politicienii, afaceriştii, poliţiştii şi magistraţii mânjiţi să fie în vizorul procurorilor anticorupţie. De-aia există, pentru asta îi plătim. Inclusiv să fileze, să intercepteze, să folosească denunţători şi să colaboreze cu serviciile secrete.

Cine zice că asta ar fi poliţie politică, aşa cum acuză corul infractorilor, să ia aminte că procuratura din SUA tocmai a arestat un consultant al preşedintelui Trump cu informaţii de la FBI, iar cea din Sicilia a săltat zeci de capi ai Cosa Nostra pe denunţurile a doi mafioţi aflaţi în detenţie.

Interviul oferit BIHOREANULUI de avocatul Răzvan Doseanu, privind „abuzurile şi ilegalităţile” procurorilor DNA Oradea, arată, însă, că pentru oamenii legii de la noi lucrurile nu sunt aşa clare ca în mintea unui copil sau ca pe alte meleaguri, mai puţin mioritice. Că le amestecă. Motiv pentru care mie dezvăluirile mi-au stârnit furia.

Ce ne zic ele? Nici mai mult, nici mai puţin decât că adevăraţii infractori sunt procurorii, nu cei care au evaporat banii pentru drumuri, spitale, şcoli. Dovada? Deocamdată, cu promisiunea că urmează şi altele, o înregistrare cum că procurorii, nemulţumiţi de judecători care le trântesc rechizitorii, ar vrea să le fabrice dosare. Abuziv şi nelegal, repetă avocatul ai cărui clienţi s-au bucurat unii de achitări, alţii le aşteaptă.

Ce mă frustrează? Combinaţia de multă minciună şi puţin adevăr, menită să compromită adevărul la fel cum o picătură de poşircă turnată într-un pahar cu vin bun strică tot cupajul. Mă înfurie să aflu că, pe când infractorii discutau codat, procurorii flecăreau la liber. Să fie „băieţii buni” mai proşti decât „băieţii răi”, dar, iată, „deştepţi”? Da, ne spune înregistrarea ajunsă la avocatul Răzvan Doseanu. Da, noi vânam corupţi cu diletanţi.

Nu pot şti dacă afirmaţiile acestuia cum că procurorul Ciprian Man şi-a înregistrat el însuşi colegii, ba chiar şi agenţi SRI, sunt adevărate sau nu, pentru că nu avem, deocamdată, decât cuvântul unuia contra celuilalt. Dacă e adevărat, ar însemna că DNA Oradea a avut un şef nu doar ticălos (cum să-ţi înregistrezi colaboratorii?), ci de-a dreptul idiot (cum, ştiind asta, să-ţi vinzi telefonul, şi încă plin de bombe?).

Cel mai tare mă apasă, însă, că printre acuzaţiile aduse procurorilor, avocatul bagatelizează distrugerea unui întreg angrenaj şi chiar a ideii de anticorupţie. Parlamentul a făcut numai „gargară televizată”, iar CCR doar a „ajustat” statutul magistraţilor, ni se spune, contrazicând tot ce vedem cu ochii noştri şi auzim cu urechile noastre de doi ani.

Dacă înghiţim amestecul ăsta, „am belit-o” - vorba guralivilor de la DNA Oradea - cu toţii.