Conform datelor statistice, în 2017 numărul turiştilor care au vizitat Oradea a depăşit populaţia oraşului. Vestea este bună mai ales că cifrele sunt reale, nu ca acelea provenite de la Guvern unde am fi aflat probabil că s-a dublat numărul de turişti cu 15%.
Informaţia este cu atât mai îmbucurătoare cu cât Oradea nu şi-a epuizat încă resursele de dezvoltare în acest domeniu. Numărul turiştilor ar putea creşte semnificativ în perioada următoare, ţinând cont că există numeroase obiective ce vor fi finalizate cât de curând. Transformarea străzii Alecsandri în Bulevardul Bufetelor, refacerea pieţei Ferdinand, pietonalizarea străzii Aurel Lazăr, funcţionarea la capacitate maximă a Muzeului Ţării Crişurilor, finalizarea Muzeului Masoneriei, a Muzeului Comunităţii Evreieşti şi a Casei Darvas la Roche, ba poate şi refacerea atât de hulitului deal Ciuperca vor duce în mod cert la un spor de vizitatori.
Şi totuşi, nu toate merg cum ar trebui. Încă Cetatea nu a ajuns un pol de interes şi practic e o zonă moartă. Primăria a văzut că se pot scoate bani buni din Aquapark şi a mers pe aceeaşi idee încercând să rentabilizeze Cetatea. Ar trebui să-i lase pe privaţi să-şi facă meseria, că scopul principal al edililor este să vină lumea şi să vadă minunăţie de monument. Apoi mai sunt clădiri care vor păta obrazul oraşului destulă vreme de acum încolo. De Hotel Parc sau Băile Rimanoczy nu mai ştim nimic şi, la viteza cu care se judecă procesele de retrocedare, s-ar putea ca şi nepoţii noştri să pună umărul la crearea unui oraş turistic.
Turismul este un pariu câştigător pentru Oradea, dar cred că principalii beneficiari ar trebui să fie micul birtaş, buticarul, proprietarul de hotel sau vânzătorul de suveniruri şi nu neapărat Primăria, prin taxele pe care le impune.