O mare parte din sudalmele pe care le încasează autorităţile ar fi evitabile dacă s-ar comunica sincer şi corect pe canalele oficiale. Dar, de cele mai multe ori, în România se preferă tăcerea. S-au făcut paşi mari înainte în domeniul comunicării în ultimii 30 de ani, dar încă suntem departe de lumea în care, atunci când apare o problemă, se organizează rapid o conferinţă de presă, preferabil în direct.
Multe dintre marile şantiere ale Oradiei stagnează enervant fără să se spună de ce. Nu e zi să nu trec prin oraş pe lângă o lucrare începută, dar neterminată. Pavajul incomplet de lângă catedrala Sfântul Nicolae de pe strada Iuliu Maniu, şantierul abandonat din faţa şi din împrejurimile teatrului, ca să nu mai zic de parcarea subterană de lângă palatul Vulturul Negru, care, după ce va fi inaugurată, va intra, cel mai probabil, direct în renovare.
Sunt convins că există explicaţii tehnice pentru întârzieri şi amânări, dar nu înţeleg de ce nu se comunică. La începutul noii ere de renovare a Oradiei se practicau emoţionantele anunţuri de genul "Ne cerem scuze pentru disconfortul creat", ceea ce dădea semnalul unei normalizări în relaţia instituţie-cetăţean. Dar de atunci nu s-a mai întâmplat nimic. Lucrările întârziate stau, în adevăratul sens al cuvântului, cetăţenii trec, Primăria şi firmele de construcţii tac.
Întârzierile acestea mai pot provoca şi neplăceri suplimentare. Vă dau un exemplu: pentru că Primăria a promis că toarnă stratul de uzură pe strada Independenţei doar după ce se termină parcarea subterană (la anu’ şi la mulţi ani!), între linia de tramvai şi banda pentru automobile a rămas o diferenţă de nivel de câţiva centimetri. Din cauza acesteia, un amic a picat cu motocicleta şi s-a ales cu câteva fisuri la un picior, cu durerile aferente pe termen lung. Fireşte că n-a dat în judecată pe nimeni, cum s-ar fi întâmplat în America.
Bihorenii sunt oameni răbdători, nu se aprind iute, şi poate de aceea nu e prea mare stresul cu finalizarea lucrărilor. Dar având în vedere că în 2020 se anunţă noi şantiere, poate n-ar fi rău să se mai închidă unele dintre cele începute, pentru a nu ne lua cu mâinile de cap la fiecare pas. Să începi o lucrare e bine, dar să o termini este şi mai bine. În investiţiile de infrastructură e la fel ca în sex: începutul nu este foarte important, ce contează cu adevărat este finalizarea.
Atunci când apar amânări şi abandonuri, ar fi frumos să fim informaţi despre motive, tot din respect pentru domnul cetăţean. Astfel, primarul n-ar mai fi acuzat că e cel mai mare începător de şantiere, cu probleme la finalizare. Primăria ar putea fi un pic mai sinceră, fiindcă e greu să ascunzi ceva care e în văzul lumii zi de zi. Iar dacă nu poate nicicum, măcar să ne mintă frumos: a venit betonistul beat, a răcit şeful de şantier, a fugit meşterul cu soţia arhitectului sau a plecat în Spania echipa de instalatori.