Acum câţiva ani, primarul Bolojan s-a supărat foc pe Cseke Attila atunci când, în plină campanie electorală, UDMR-istul l-a acuzat că e lipsit de viziune. Timpul a arătat că strategia primarului este orientată într-adevăr spre viitor, axată pe investiţii în infrastructură, pentru a fi cu un pas înaintea problemelor ce apar odată cu dezvoltarea edilitară şi demografică.
Din acest punct de vedere, mi se pare inexplicabil că, atunci când e vorba de noul stadion, primarul Bolojan se mulţumeşte cu o arenă mai jigărită decât cea din Târgu Jiu, căci nici măcar pistă de atletism nu are.
Evident, nu mai e cazul să se facă arene mamut, că ne omoară cheltuielile de întreţinere, plus că trăim vremuri de criză. Dar un stadion cu o capacitate de 10% din populaţia oraşului mi s-ar părea de bun simţ.
Dacă vorbim de viziune, Oradea nu peste mult timp se va uni cu comunele suburbane, fizic, dacă nu administrativ. Un conglomerat de 250-300.000 de locuitori va avea la dispoziţie un stadion ca al Târgu Jiului, oraş cu 80.000 de locuitori. Asta numai viziune nu este!
Iar faptul că Bolojan a tăiat din proiect şi pista de atletism, pe motiv că are una Stadionul Tineretului din apropiere, demonstrează cum orice soluţie generează noi probleme. O astfel de arenă, ca să fie utilă, are nevoie de tribune, deci alţi bani, altă distracţie.
Aşadar, până nu e prea târziu, măriţi arena şi găsiţi alt proiectant. Nu de alta, dar e penibil şi să semene stadioanele între ele ca blocurile rămase din vremea lui Ceauşescu.