Cei mai mulţi dintre noi consideră sportul de performanţă ca fiind o "ocupaţie" exclusiv a tinerilor. Adevărul este, însă, că numai prejudecăţile şi lenea îi opresc să facă sport pe cei trecuţi de prima tinereţe!

Dovada vie că se pot obţine performanţe în sport şi la vârsta a doua este orădeanca Ileana Bereş. De 40 de ani încoace, aleargă, zi de zi, din pură plăcere. Recent, s-a întors de la Campionatul Naţional de Atletism pentru veterani cu trei medalii de aur, obţinute la categoria 55 de ani.

În pas alergător

Ileana Bereş a descoperit bucuria alergării din adolescenţă. "Am fost un copil activ, aşa cum erau atunci toţi copiii. Îmi amintesc că-mi plăcea să mă duc la şcoală alergând, nu în plimbare, chiar dacă nu aveam de făcut decât 3 kilometri", povesteşte femeia.

La 15 ani, profesorul de sport a trimis-o la un concurs de atletism pentru elevi, deschizându-i astfel apetitul pentru competiţii, iar de atunci a devenit o obişnuită a concursurilor locale şi naţionale de atletism. De-a lungul vremii a adunat o sumedenie de medalii şi trofee, câştigând numeroase campionate naţionale, balcanice şi chiar europene. "Probele mele preferate au fost şi au rămas cele de 800 şi 1.500 de metri", spune Ileana. Fostă componentă a lotului naţional, în 1980 a fost aproape să participe la Jocurile Olimpice din URSS, rămânând acasă doar din cauza unei îmbolnăviri.

Perpetuum mobile

De când participă la întregeri, Ileana respectă o regulă de antrenament de la care nu se abate niciodată: aleargă în fiecare zi, fără nicio excepţie. "Aşa mă simt eu bine, alergând. Mă întreabă lumea dacă nu obosesc, dar răspunsul este întotdeauna nu. Obosesc dacă stau", spune ea.

Aşa că, indiferent dacă e soare sau plouă, dacă e cald ori geros, aleargă zilnic între 10 şi 12 kilometri în pădurea din Felix. Nu de puţine ori, cei mai tineri o invidiază pentru uşurinţa cu care fuge, dar ei nu i se pare că face nimic deosebit. "E felul meu de a mă relaxa", explică simplu Ileana.

Profesoară de sănătate

Împătimită a sportului, orădeanca nici nu-şi putea alege o carieră în alt domeniu. În 1983, când a terminat Facultatea de Educaţie Fizică, de teamă că doar va preda sportul, fără să-l mai practice, a preferat să nu se prezinte la post.

Ulterior, a studiat şi kinetoterapia, devenind instructor pentru persoanele cu diferite afecţiuni sau dizabilităţi locomotorii. În fiecare dimineaţă, la Hotelul Mureşul din Băile Felix, învaţă bolnavii cum să se mişte mai bine, iar după-amiaza ţine lecţii de gimnastică medicală la o sală pe care o deţine în Oradea. "Îmi face plăcere nu doar să fac sport, ci şi să-i determin pe cei din jurul meu să facă mişcare", spune ea.

La competiţii n-a renunţat niciodată. După 35 de ani, când a depăşit vârsta senioratului, a devenit o participantă obişnuită la competiţiile dedicate veteranilor. Pe lângă numeroase titluri naţionale şi balcanice obţinute, în 2010 a devenit campioană europeană la proba de 500 de metri, după ce cu trei ani înainte câştigase bronzul la 1.500 de metri.

Trei titluri şi trei recorduri

Ileana e convinsă că stilul activ de viaţă a ţinut-o sănătoasă: nu suferă de nicio boală şi a rămas suplă. "Am avut doar o ruptură la tendonul lui Achile, la piciorul stâng, dar mi-am revenit". Cât despre alimentaţie, singurul secret e doar moderaţia: "Mănânc orice, dar cumpătat".

La începutul lunii aprilie, orădeanca s-a întors din nou triumfătoare de la campionatele naţionale, câştigând trei medalii de aur, la probele de 1.500, 800 şi 400 metri, la categoria vârstei sale (foto). Mai mult, la toate trei probele a stabilit noi recorduri naţionale: 5:41,75 minute la proba de 1.500 metri, 2:54,9 minute la 800 metri şi 1:17,58 la cea de 400 metri. "La fiecare categorie de vârstă, care la veterani sare din 5 în 5 ani, am cel puţin câte un record", spune ea cu mândrie.

Un singur sfat

Anul acesta, Ileana e hotărâtă să participe la o nouă ediţie a campionatului european pentru veterani, care va avea loc în august în Danemarca, iar la anul să concureze la cel mondial. Bineînţeles, speră că se va întoarce cu medalii, dar cel mai mult îşi doreşte să rămână aptă să alerge toată viaţa. "Aşa vreau să mor, alergând", zice, mai în glumă, mai în serios.

Pentru cei din jur, are un singur sfat: să facă sport, oricât de puţin, dar să facă. "Mişcarea este viaţă. Te face puternic, echilibrat, dar şi mai bun, mai înţelegător. Te echilibrează", argumentează Ileana, dând chiar ea un bun exemplu...


VOCEA STRĂZII

Faceţi sport sau mişcare regulat? De ce?

Nu prea fac mişcare. Mă dau cu maşina mai mult, că aşa e profesia. Şi nu mai îmi rămâne timp pentru mers pe jos sau sport.

Gabriel Gal

Eu fac mişcare şi recomand tuturor să facă la fel. Merg pe jos în fiecare zi, între 12 şi 14 kilometri, prin pădure.

Daniela Crăciun

Eu alerg pe mal, în fiecare zi. De când am acest obicei mă simt mai sănătoasă şi sunt convinsă că asta mă ajută să nu mă îmbolnăvesc.

Camelia

Mă plimb jumătate de oră, de 3 sau 4 ori pe săptămână. Am un copil de 3 ani şi ne plimbăm prin parc, pentru că e sănătos.

Ramona Kovacsik

Eu fac mişcare 8 ore pe zi, în fiecare zi de luni până vineri, pentru că muncesc fizic, nu la vreun birou, în fotoliu toată ziua.

Radu Herea

Da, în fiecare zi joc fotbal, cel puţin 4-5 ore. Mi se pare cea mai bună soluţie pentru a mă menţine în formă şi sănătos.

Vlad