Fie că ne încântă cu trilurile, fie că le admirăm zborul deasupra oraşului, păsările care cuibăresc în Oradea completează peisajul citadin.
Nu mulţi orădeni ştiu însă că unele dintre speciile pe care le zăresc sunt prezenţe rare, chiar neobişnuite. De pildă, şoimul călător, cea mai rapidă pasăre din lume, vine tot mai des aici, ciuşul, o bufniţă de mici dimensiuni originară din Asia, s-a reîntors după ani de zile, şi a apărut ca din senin şi cucul, o pasăre cu un cântec uşor de recunoscut, dar căreia nu-i plac oraşele...
Surprize, surprize
Pe lângă banalii porumbei sau zgomotoasele ciori, deasupra Oradiei îşi flutură aripile o sumedenie de alte înaripate, multe neremarcate de locuitorii oraşului. Câte anume, e imposibil de spus. Nagy Attila (foto), specialist în ornitologie şi angajat al asociaţiei Milvus Group, care monitorizează atent păsările din toată ţara, este mereu atent la cer, iar observaţiile făcute anul trecut l-au condus la concluzia că prin Oradea au zburat exemplare din cel puţin 100 de specii.
"Am observat şi păsări pe care nu le-am mai văzut aici niciodată. De exemplu, două exemplare de fluierar de munte, pe care le-am văzut pe malul Crişului, în aval de podul Densuşianu", spune Attila. Aşa cum îi spune şi numele, fluierarul de munte, o pasăre mică, cu o lungime de maxim 21 centimetri şi o masă corporală de 50 grame, nu apreciază oraşele de câmpie. Totuşi, ceva l-a atras spre Oradea...
Raţă rătăcită
Ornitologul spune că numeroase păsări vin în oraş graţie Crişului Repede, care are apă curată, maluri verzi şi stufăriş din plin, în care pot cuibări. Stuful a făcut ca populaţia de lebede din oraş să crească an de an. În urmă cu un deceniu, aici cuibărea iarna o singură familie de lebede, dar acum sunt cu zecile. "De altfel, lebăda de vară a cuibărit prima oară în Bihor cândva la începutul anilor 2000. Este o specie în expansiune şi pare că s-a adaptat la noi", explică ornitologul.
Stuful din râu este adăpostul perfect şi pentru raţe, şi ele tot mai multe în oraş. Pe lângă raţele sălbatice, o specie banală, au apărut şi surate nemaivăzute aici, precum raţele moţate, ba chiar şi un exemplar de raţă mandarin (foto), o specie originară din Asia, supranumită "curcubeul orientului îndepărtat". "Cel mai probabil, este scăpată din captivitate", spune Attila.
Printre păsările acvatice şi limnicole (de mal) deosebite din Oradea se mai numără găinuşa de baltă şi pescăraşul albastru, o pasăre care iese în evidenţă prin turcoazul penelor.
Răpitorii din cer
Totuşi, nu toate păsările s-au "alipuit" la Oradea pentru apa Crişului. "Şoimul călător, cea mai rapidă pasăre din lume, vine din ce în ce mai des, atras de porumbei. Poate fi văzut des în zonele de la marginea oraşului, precum Calea Aradului ori Cazaban", spune Attila.
Alte răpitoare care zboară deasupra oraşului sunt eretele de stuf, specie care iernează în Africa, eretele sur, care anul trecut a fost văzut pentru întâia oară în oraş, eretele vânăt, care migrează iarna din nordul Europei, şi ciuşul, o specie de bufniţă de mici dimensiuni, care a revenit după mulţi ani în care n-a mai fost observat în Oradea. "Zona pe care o frecventează este tronsonul dintre podurile Centenarului şi Decebal. Cel mai probabil, cuibăreşte în scorbura plopilor negri bătrâni de pe mal", explică ornitologul.
"Cântăreţele"
Fireşte, în oraş sunt şi numeroase păsări cântătoare. Printre rarităţi se numără sfrânciocul roşiatic, o pasăre migratoare care nu s-a adaptat la mediul urban, dar a cuibărit în zona ştrandului din Ioşia, boicuşul, o pasăre care îşi face cuibul într-o manieră unică, din puf de stuf, ori cucul, care parazitează cuiburile altor păsări şi care până acum nu a mai fost văzut în Oradea, preferând zonele rurale.
Apariţia a noi specii de păsări în oraş este un semn că Oradea are un mediu natural calitativ, ceea ce este o veste bună şi pentru locuitorii urbei. Dar, pe cât de subit au venit, păsările pot şi să plece. "E important să nu se taie arborii bătrâni, scorburoşi, să nu se defrişeze vegetaţia crescută de-a lungul Crişului şi să se folosească insecticid împotriva ţânţarilor cât mai puţin", spune ornitologul. Altfel spus, orădenii trebuie să trăiască în armonie cu natura, chiar şi în mijlocul unei aşezări urbane...