Într-o audienţă destul de restrânsă, formată din circa 80 de cadre didactice şi studenţi, fostul ministru Nicolae Burnete, care a deţinut un mandat scurt, în anul 2018, în fruntea Cercetării, a devenit, joi, Doctor Honoris Causa al Universităţii din Oradea.

Profesorul, totodată preşedintele Senatului Universităţii Tehnice din Cluj Napoca şi, de peste un deceniu, cadru didactic asociat la Facultatea de Inginerie Managerială şi Tehnologică din Oradea, a fost protagonistul unei ceremonii conduse de preşedintele Senatului UO, Aurel Căuş, la care au participat rectorul orădean Constantin Bungău, decanul IMT, Alexandru Pele, şi rectorul Universităţii Tehnice din Cluj, Vasile Ţopa.

Desigur, universitarii orădeni au avut doar cuvinte de laudă despre Burnete, spunând că este o mare personalitate a ingineriei auto din România şi că, în ciuda faptului că este un om de ştiinţă cu o activitate vastă şi remarcată la nivel internaţional, este modest.

După ce Căuş a citit hotărârea Senatului UO prin care Burnete a devenit Doctor Honoris Causa, profesorul clujean a ţinut o scurtă lecţie, vorbindu-le celor prezenţi despre biocombustibili şi maşinile viitorului.

Subiectul n-a fost defel întâmplător: la Universitatea Tehnică, Burnete a fondat un laborator unic în Europa de Est pentru cercetarea biocombustibililor, unde în ultimii ani, alături de colegii săi, a studiat eficienţa combustibililor din lipide naturale, precum ulei de rapiţă, de floarea soarelui ori uleiuri alimentare uzate. Cercetările au fost atât de eficiente, încât autobuze publice din Cluj Napoca şi din Alba Iulia circulă cu biocombustibili produşi la Universitatea Tehnică.

Burnete a prezentat şi dezavantajele autoturismelor electrice, adică consumul ridicat de energie pentru sistemul de climatizare (aceste maşini funcţionând optim doar la 20 de grade Celsius), sursele de alimentare, modalitatea dificilă de obţinere a acestora şi stocarea energiei la bord, arătând în finalul lecţiei că, cel mai probabil, în 2050 oamenii vor prefera maşinile electrice pentru deplasările în interiorul localităţilor, respectiv hibride în exteriorul localităţilor.