Unul dintre cei mai cunoscuţi analişti politici din lume, profesorul britanic Richard Sakwa, a devenit, joi, Doctor Honoris Causa al Universităţii din Oradea, în semn de recunoaştere pentru cariera sa bogată, în care a scris numeroase studii despre comunism şi post-comunism.

Titular la Universitatea din Kent, Marea Britanie, Sakwa este cel la care ajunge, inevitabil, oricine studiază relaţiile internaţionale, după cum a menţionat Cristian Niţoiu, şi el un profesor de ştiinţe politice în Marea Britanie, prezent la ceremonia de la Oradea.

După ce Ioan Horga, decanul Facultăţii de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării (facultate care a propus decernarea titlului), a prezentat CV-ul bogat al invitatului, preşedintele Senatului, Aurel Căuş, a citit diploma de Doctor Honoris Causa, consfinţind astfel că Sakwa a devenit un membru al comunităţii academice orădene.

Aşa cum se obişnuieşte, în semn de mulţumire, noul Doctor Honoris Causa al Universităţii a susţinut o prelegere. Întrucât peste puţin timp se vor împlini 30 de ani de la căderea comunismului în Europa de Est, Sakwa a început discursul vorbind despre revoluţia de atunci, care este, în opinia sa, neterminată, pentru că ţările ex-comuniste încă nu şi-au atins potenţialul de dezvoltare.

"30 de ani este un termen rezonabil să reflectăm, să ne gândim la ce se va întâmpla în următorii 30 de ani. (...) Inclusiv România s-a transformat în multe feluri în bine. Dar este ceea ce ne aşteptam şi ne doream de la acea schimbare uriaşă din 1989?", a întrebat profesorul.

Sakwa a vorbit şi despre faptul că "darurile" cu care puteau contribui ţările din Europa de Est la Uniunea Europeană, precum solidaritatea umană, au fost refuzate. Aşa că solidaritatea umană, adică extinsă în toată societatea, s-a transformat în solidaritate socială, concentrată doar asupra unor membri ai societăţii, iar societatea civilă lucrează mai degrabă împotriva statului, decât împreună cu acesta.

Despre spaţiul est-european, profesorul britanic a mai spus că aici au rămas încă probleme de rezolvat şi situaţii conflictuale, care determină ţările de aici să fie nervoase şi adeseori violente, o altă provocare pe care Europa trebuie să o rezolve.

Răspunsul la toate dilemele politice, naţionale şi internaţionale, ar trebui să fie, în opinia lui Sakwa, dialogul. Altfel spus, societatea şi politicienii ar trebui să fie într-un permanent dialog, astfel încât să poată construi viitorul la care s-a sperat în 1989. Dacă este posibil acest dialog coerent rămâne o întrebare fără răspuns...