În cea mai dură Rezoluţie împotriva puterii de la Bucureşti, adoptată marţi cu votul atât al eurodeputaţilor populari, cât şi al socialiştilor, Parlamentul European critică autorităţile de la Bucureşti pentru schimbarea legislaţiei penale, condamnă violenţele Jandarmeriei împotriva protestatarilor reuniţi la mitingul din 10 august şi le cere să "reconsidere legislaţia privind finanţarea, organizarea şi funcţionarea ONG-urilor în ce priveşte potenţialul acesteia de a intimida societatea civilă şi de a intra în conflict cu principiul libertăţii de asociere şi cu dreptul la viaţa privată".

Totodată, PE "îşi exprimă profunda îngrijorare faţă de restricţiile politice aplicate libertăţii presei şi faţă de propunerile legislative care ar incrimina denigrarea României în străinătate şi ar reintroduce defăimarea în Codul Penal".

Rezoluţia are o semnificaţie politică majoră, fiind votată cu mai puţin de două luni înainte ca România să preia preşedinţia rotativă a Uniunii Europene. Din punct de vedere strict juridic, respectarea Rezoluţiei Parlamentului European nu este obligatorie de către Guvernul şi Parlamentul din România, însă semnalizează încălcări fără precedent ale normelor şi valorilor europene care stau chiar la baza Uniunii Europene.

Un "rechizitoriu" în 13 puncte

În Rezoluţia adoptată marţi cu 473 de voturi "pentru" (faţă de 376 necesare), 151 "contra" şi 40 "abţineri", Parlamentul European:

1. subliniază că este de importanţă fundamentală să se asigure respectarea deplină a valorilor europene comune enumerate la articolul 2 din Tratatul UE şi să se garanteze drepturile fundamentale prevăzute de Carta drepturilor fundamentale a UE;

2. se declară profund preocupat de revizuirea legislaţiei judiciare şi penale din România, îndeosebi din cauza posibilităţii ca aceasta să ducă la subminarea structurală a independenţei sistemului judiciar şi a capacităţii acestuia de a combate eficient corupţia din România, precum şi la slăbirea statului de drept;

3. condamnă intervenţia violentă şi disproporţionată a poliţiei în timpul protestelor de la Bucureşti din august 2018;

4. invită autorităţile române să instituie garanţii prin care să asigure o bază transparentă şi legală pentru orice tip de cooperare instituţională şi să evite orice ingerinţă care dereglează mecanismele de verificare şi de echilibrare; solicită întărirea controlului parlamentar asupra serviciilor de informaţii;

5. îndeamnă autorităţile din România să se opună măsurilor care ar duce la dezincriminarea corupţiei în rândul funcţionarilor de stat şi să aplice strategia naţională anticorupţie;

6. recomandă insistent să se reconsidere legislaţia privind finanţarea, organizarea şi funcţionarea ONG-urilor în ceea ce priveşte potenţialul acesteia de a intimida societatea civilă şi de a intra în conflict cu principiul libertăţii de asociere şi cu dreptul la viaţa privată; consideră că această legislaţie trebuie aliniată pe deplin la cadrul UE;

7. îşi exprimă profunda îngrijorare faţă de restricţiile politice aplicate libertăţii presei şi faţă de propunerile legislative care ar incrimina denigrarea României în străinătate şi ar reintroduce defăimarea în Codul Penal;

8. îndeamnă Parlamentul şi Guvernul României să pună în aplicare pe deplin toate recomandările Comisiei Europene, ale GRECO şi ale Comisiei de la Veneţia şi să se abţină de la orice reformă care ar pune în pericol respectarea statului de drept, inclusiv independenţa sistemului judiciar; îndeamnă la purtarea unui dialog constant cu societatea civilă şi subliniază că trebuie abordate chestiunile menţionate mai sus pe baza unui proces transparent şi incluziv; încurajează solicitarea din proprie iniţiativă a avizelor Comisiei de la Veneţia cu privire la măsurile legislative în cauză înainte de aprobarea lor definitivă;

9. solicită guvernului român să coopereze cu Comisia Europeană în conformitate cu principiul cooperării loiale prevăzut de tratat;

10. îşi reiterează regretul cu privire la decizia Comisiei de a nu publica Raportul UE pe 2017 privind combaterea corupţiei şi invită cu insistenţă Comisia să îşi reia fără întârziere exerciţiul anual de monitorizare a luptei împotriva corupţiei în toate statele membre; invită Comisia să elaboreze un sistem de indicatori stricţi şi de criterii uniforme uşor aplicabile, pentru a măsura nivelul corupţiei din statele membre şi pentru a evalua politicile anticorupţie ale acestora, în conformitate cu Rezoluţia Parlamentului din 8 martie 2016 referitoare la raportul anual pe 2014 privind protejarea intereselor financiare ale UE;

11. susţine cu fermitate un proces regulat, sistematic şi obiectiv de monitorizare şi de dialog, cu participarea tuturor statelor membre, în scopul protejării valorilor de bază ale UE, şi anume a democraţiei, drepturilor fundamentale şi statului de drept, proces care să implice Consiliul, Comisia şi Parlamentul, astfel cum s-a propus în Rezoluţia Parlamentului din 25 octombrie 2016 conţinând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democraţie, statul de drept şi drepturile fundamentale (Pactul pentru DSF); reiterează faptul că acest mecanism ar trebui să cuprindă un raport anual cu recomandări specifice pentru fiecare ţară;

12. invită Comisia, în calitatea sa de gardian al tratatelor, să monitorizeze acţiunile întreprinse de autorităţile române pe baza recomandărilor, continuând să ofere sprijin complet României în identificarea unor soluţii adecvate;

13. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Comisiei, Consiliului, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, precum şi Preşedintelui României.

Cum s-a ajuns la o rezoluţie privind România

PE a luat decizia de a adopta o Rezoluţie privind România la mijlocul lunii septembrie. Deşi atât europarlamentarii români socialişti, cât şi cei liberali au avansat ca opţiune renunţarea la Rezoluţie fiindcă ar arunca o imagine negativă asupra ţării, evoluţiile de la Bucureşti au făcut ca forul european să nu mai ezite.

Şi preşedintele Klaus Iohannis ar fi dorit renunţarea la Rezoluţie: adoptarea unui astfel de text este neobişnuită, deoarece vine cu o lună înainte de preluarea preşedintiei Consiliului UE.

Pe de altă parte, Judith Sargentini, europarlamentarul care a redactat şi raportul prin care PE a demarat activarea Art. 7 din Tratatul UE pentru Ungaria, a spus clar că nu e mulţumită de răspunsul premierului Viorica Dăncilă, care i-a acuzat pe oficialii europeni, chiar în plenul de la Strasbourg, că ar lucra influenţaţi de informaţii false privind situaţia de la Bucureşti. "Aş aprecia dacă Guvernul român ar opri acele schimbări problematice din domeniul Justiţiei şi, în schimb, ar lua în serios lupta împotriva corupţiei, iar asta înseamnă şi să nu îi înlăture pe cei care s-au luptat efectiv cu corupţia", spunea Sargentini.

Propunerea ca situaţia din Romania să devină temă de dezbatere în PE a aparţinut grupului aleşilor ecologişti.

Ce poate face UE când un stat membru încalcă statul de drept

Statul de drept este un concept-cheie al Uniunii Europene, definit chiar în Tratatul UE, chiar în cel de-al doilea articol. O încălcare a valorilor UE justifică, astfel, o reacţie la nivelul UE, prevazuta de Articolul 7 din Tratatul UE, care presupune doua mecanisme - măsuri preventive, dacă există un risc evident de încălcare a valorilor UE, şi sancţiuni, dacă s-a produs deja o astfel de încălcare.

Posibilele sancţiuni nu sunt clar definite în tratatele UE, dar ar putea include suspendarea drepturilor de vot în Consiliul European şi, apoi, chiar şi sancţiuni de ordin financiar.

În ambele mecanisme, decizia finală trebuie luată de reprezentanţii statelor membre în cadrul Consiliului, dar pragurile pentru a ajunge la o decizie sunt diferite. În cadrul mecanismului de prevenire, decizia în Consiliul European necesită o majoritate de patru cincimi din statele membre, în timp ce determinarea existenţei unei încălcări necesită unanimitate între şefii de state şi de guverne ai UE.

Statul membru în cauză nu participă la vot.