Săptămânile acestea au fost numeroase discuţii în spaţiul public legate de infracţiunea de abuz în serviciu. Întrucât singura interpretare obligatorie a legii este dată de Curtea Constituţională sau de deciziile de unificare ale practicii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, răspunsul la întrebările legate de dezincriminarea unor forme ale abuzului în serviciu se regăsesc în Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale prin care a fost admisă o excepţie de neconstituţionalitate cu privire la această infracţiune.

Curtea Constituţională, admiţând această excepţie, a statuat obligatoriu că, art. 297 alin.(1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii”.

În motivarea deciziei, Curtea arată că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară - legi și ordonanțe ale Guvernului.

Curtea constată că, în cazul în care neîndeplinirea ori defectuozitatea îndeplinirii unui act nu s-ar raporta la atribuții de serviciu prevăzute într-un act normativ cu putere de lege, s-ar ajunge la situația ca în cazul infracțiunii de abuz în serviciu elementul material al acesteia să fie configurat atât de legiuitor, Parlament sau Guvern, cât și de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat, în cazul fișei postului, ceea ce nu este de acceptat în sistemul juridic de drept penal.

Curtea reține că ilicitul penal este cea mai gravă formă de încălcare a unor valori sociale, iar consecințele aplicării legii penale sunt dintre cele mai grave, astfel că stabilirea unor garanții împotriva arbitrariului prin reglementarea de către legiuitor a unor norme clare și predictibile este obligatorie. Comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege, neputând fi dedus, eventual, din raționamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice.

Ca atare, de la data publicării acestei decizii în Monitorul Oficial (15 iunie 2016) în toate procesele în care acuzaţia adusă era de încălcare a unor norme juridice inferioare legii se impune soluţia de achitare. De asemenea în toate dosarele în care s-au pronunţat condamnări, având în vedere principiul aplicării retroactive a legii de dezincriminare, instanţele trebuie să constate încetarea executării pedepselor.