Aşa cum am arătat anterior, legislaţia noastră prevede posibilitatea ca statul să acorde facilităţi persoanelor care nu pot să îşi permită cheltuielile pricinuite de desfăşurarea unui proces civil.

Din păcate, legislaţia în materie nu a mai fost corelată cu noile realităţi economice din România, nici măcar cu repetatele creşteri din ultimii ani ale cuantumului salariului minim pe economie. Astfel, conform Ordonanţei de Urgenţă nr. 51/2008 care reglementează ajutorul public judiciar în materie civilă, beneficiază de ajutor public judiciar persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat.

Este de remarcat faptul că suma de 300 de lei a fost prevăzută printr-o lege de modificare din 2011, anterior acestei date suma de referinţă fiind de 500 lei!

Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporţie de 50%.

Totuşi, legea prevede şi faptul că ajutorul public judiciar se poate acorda şi în alte situaţii, proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiţie, inclusiv din cauza diferenţelor de cost al vieţii dintre statul membru în care acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită şi cel din România.

Mai concret, pot beneficia de ajutor public judiciar şi persoanele care, chiar dacă nu se încadrează în limitele absurde ale legii, pot face dovada în concret că nu beneficiază de un real acces la justiţie, urmând ca judecătorul să aprecieze în fiecare speţă concretă.

Legea mai prevede că ajutorul public judiciar se acordă, independent de starea materială a solicitantului, dacă prin lege specială se prevede dreptul la asistenţă judiciară sau dreptul la asistenţă juridică gratuită, ca măsură de protecţie, în considerarea unor situaţii speciale, precum minoritatea, handicapul, un anumit statut şi altele asemenea.