Despre psihopaţi auzim des prin filme sau uneori din ştirile de la TV. Dar ce este cu adevărat psihopatia şi ce îl face pe om să fie "psihopat"? În mod tradiţional şi dacă e să ne luăm după cultura populară, un psihopat - aşa cum ni-l arată filmele de la Hollywood - este o persoană malefică, extrem de inteligentă, abilă în a încălca legea şi a evita pedeapsa pentru faptele ei. 

Psihologic vorbind însă nu există date care să arate că un psihopat este mai inteligent decât omul de rând. Un studiu din 2009 a încercat să vadă cum caracterizează opinia publică psihopatia şi a dezvăluit că oamenii tind să fie în mare măsură de acord cu afirmaţii precum "psihopaţii sunt deseori extrem de inteligenţi". Dar trebuie să ne reamintim că această prejudecată îşi are rădăcinile în filme precum "Tăcerea mieilor" sau istorisiri despre anevoioasa luptă în descoperirea criminalilor în serie.

Ce este însă adevărat despre psihopaţi este faptul că posedă un şarm aparte, o carismă de care se folosesc pentru a-şi atinge scopurile. Aparte de această carismă, însă, sunt oameni lipsiţi de empatie şi pentru care regulile şi normele nu înseamnă prea mult, ei fiind dispuşi să le încalce pentru a obţine ceea ce vor. Se tem mai puţin decât noi, ceilalţi, de consecinţele unui act şi au o mare încredere în sine. Sunt dezinhibaţi şi caută gratificarea imediată. Cu alte cuvinte, preferă plăcerea aici şi acum decât mai târziu, ceea ce-i face să fie de multe ori impulsivi şi uneori agresivi. Fiind lipsiţi de empatie, psihopaţii sunt totodată şi exploatatori, uneori cruzi şi experţi în a manipula alţi oameni.

Psihopatia corelează pozitiv cu acţiuni de ordin criminal şi încălcarea repetată a legii. În jur de 20% din indivizii încarceraţi în sistemul penitenciar se încadrează în limitele definiţiei psihopatiei. Psihopaţii sunt într-o mai mare măsură dispuşi să încalce regulile decât alţi oameni şi de aceea prezenţa lor în închisori este mai mare. De unde şi preferinţa regizorior de thrillere în a-i alege pentru a reprezenta personajul negativ.

Cauzele psihopatiei sunt variate şi se leagă de o sumedenie de factori. Factorii de ordin genetic vorbesc despre o variantă a genei MAO-A care produce mai puţine enzime şi care este prezentă în indivizii care au o predispoziţie spre agresivitate şi psihopatie. Se ştie, de asemenea, faptul că un rol important în psihopatie îl joacă cortexul prefrontral, inclusiv cel orbitofrontal. În 1848 un american pe nume Phineas P. Gage lucra la construirea unei căi ferate când o tijă groasă din metal i-a intrat în cap şi i-a distrus parte din cortexul prefrontral. Phineas P. Gage, care până atunci fusese un om respectuos şi blând, s-a transformat după accident într-un individ agresiv şi lipsit de morală care a ajuns să fie evitat de oamenii cu care până atunci socializa.

Un alt factor ce contribuie la apariţia psihopatiei este cel de mediu: prezenţa părinţilor delincvenţi în familie, a stării materiale precare, a neglijenţei parentale sau a apartenenţei la o familie dezorganizată din clasa de jos în care abuzul este la ordinea zilei contribuie la dezvoltarea psihopatiei. Printre factorii chimici se numără niveluri crescute de testosteron în combinaţie cu niveluri scăzute de cortizol şi/sau serotonină.

Printre numele cu rezonanţă din istorie despre care se bănuieşte sau se ştie că ar fi fost psihopaţi se numără criminalii în serie Jeffrey Dahmer, Ted Bundy, Jack Spintecătorul, domnitorul român Vlad Ţepeş, doctorul nazist Josef Mengele precum şi Pol Pot, liderul gherilelor comuniste din Cambogia.