Tuberculoza este o infecţie bacteriană cronică determinată de Mycobacterium tuberculosis, caracterizată prin formarea de granuloame în ţesuturile infectate. Localizarea cea mai frecventă este cea pulmonară, dar există şi alte organe care pot fi implicate, cum sunt pleura, pericardul, peritoneul, laringele, bronhiile, unii ganglioni, oasele, organele genito-urinare, meningele, ochii, glandele suprarenale şi pielea.
Tuberculoza continuă să fie o importantă cauză de deces, existând o creştere a cazurilor mai ales în rândul vârstnicilor, săracilor şi al celor cu SIDA. Din păcate şi la noi tuberculoza afectează tot mai multe persoane, inclusiv adulţi tineri, din cauza condiţiilor socio-economice precare.
Se estimează că există circa 30 de milioane de cazuri de tuberculoză activă în lume, 10 milioane de cazuri noi apărute anual şi 3 milioane de decese pe an, ceea ce reprezintă cam 6% din totalitatea deceselor din lume. Transmiterea bolii se face de la om la om, aproape exclusiv pe cale respiratorie. Bacilii tuberculoşi se elimină din secreţiile respiratorii prin tuse, stănut sau vorbire, rămânând în aer sub formă deshidratată mult timp şi putând astfel infecta prin inhalare alte persoane. Oamenii prezntă imunitate nativă la tuberculoză, cu variaţii individuale.
Există 2 forme clinice de tuberculoză: primară şi de reactivare (sau post-primară). Infecţia primară apare de obicei în copilărie şi se manifestă ca o pneumonie nespecifică. Tuberculoza de reactivare este o boală cronică consumptivă, cu pierdere în greutate, febră moderată şi transpiraţii nocturne la nivelul jumătăţii superioare a corpului. În absenţa unei terapii eficiente, tuberculoza pulmonară post-primară evoluează progresiv, cu perioade de stabilitate; rata deceselor este în aceste cazuri de aproape 60%, iar durata medie până la moarte este de 2 ani şi jumătate; simptomul respirator principal este tusea cronică cu spută redusă, nepurulentă, la care se adaugă hemoptizia (eliminare de sânge prin tuse).
Atenţie! În afara metodelor clasice de diagnostic (bacteriologic, radiologic şi testul la tuberculină care pune în evidenţă infecţia anterioară), există noi teste serologice rapide bazate pe recunoaşterea anticorpilor serici sau a ADN-ului microbacterian, care sunt de mare eficienţă şi în tuberculoza extrapulmonară, dar disponibile doar în centre supraspecializate. Tratamentul modern al tuberculozei este bazat pe administrarea unei medicaţii eficiente la recomandarea şi sub strictul control al medicilor specialişti ftiziologi, reglementat la noi prin lege.
Reţineţi! Profilaxia tuberculozei se realizează în primul rând prin vaccinare. Vaccinul BCG s-a utilizat până în prezent la peste 2 miliarde de persoane, administrarea făcându-se după 4 zile de la naştere până la vârsta de 2 luni precum şi la copiii între 5 şi 10 luni care nu prezintă cicatricea vaccinală sau au o cicatrice sub 3 milimetri, fără testare tuberculinică prealabilă. Revaccinările se fac la grupele de vârstă stabilite de Ministerul Sănătăţii, pentru persoanele care după testarea tuberculinică prezintă o reacţie cutanată sub 9 milimetri în diametru. Chimioprofilaxia cu izoniazidă se efectuează la persoanele cu test tuberculinic pozitiv şi la cei cu SIDA. O măsură de profilaxie reprezintă reducerea infecţiozităţii mediului prin ventilare adecvată. Fiecare stat adoptă programe naţionale de control al TBC.